Bazându-se considerabil pe sprijinul extern din partea UE și SUA, Guvernul Moldovei acționează cu o încredere tot mai mare pentru a soluționa problema reintegrării Transnistriei. Perspectivele clare de aderare la UE, bazate pe decizia Bruxelles-ului de a deschide negocierile , par să stimuleze guvernul Republicii Moldova să implementeze politici de reintegrare teritorială, în ciuda riscurilor de escaladare. Întreruperea lanțurilor comerciale și logistice, precum și sancțiunile, au lăsat Transnistria izolată de Rusia din 2022, iar regiunea nu a fost vreodată mai dependentă de autoritățile constituționale din Moldova, scrie Dionis Cenușă, într-o analiză publicată pe Ridl.Luând în considerare că agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei continuă deja al treilea an, Guvernul Moldovei trebuie să aleagă între ambiguitatea din jurul status quo-ului din regiunea transnistreană sau să caute soluții pentru a schimba situația.

Deoarece formatul 5+2 a devenit limitat, autoritățile acționează cu pași mici, sectorial. Un exemplu, în opinia lui Cenușă, ar fi introducerea taxelor vamale începând cu ianuarie 2024. Această tactică, potrivit expertului, va fi influențată semnificativ de rezultatul evenimentelor militare din Ucraina.

Operațiuni hibride care implică Transnistria: Combinații sub „steag fals” și operațiuni de informare

Cu acces limitat la arenele internaționale, în lipsa formatului „5+2”, administrația separatistă din Transnistria încearcă să ajungă la urechile capitalelor occidentale exploatând temerile de extindere a războiului dincolo de granițele ucrainene. În acest context, speculațiile cu privire la încercarea Rusiei de a anexa regiunea separatistă a Moldovei au fost diseminate și amplificate prin publicații din presa din Moldova și cea occidentală în a doua jumătate a lunii februarie.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Inițial, acuzația despre scenariul anexării a fost formulată de Ghenadie Ciorba , care se prezintă drept un politician de opoziție din regiunea transnistreană. Nici regimul separatist, nici sursele oficiale ruse nu au negat speculația, indicând că scenariul „anexării” a fost, de fapt, un amestec sub „steag fals” și operațiune de informare. Un singur oficial din regiunea transnistreană, vicepreședintele Consiliului Suprem, Galina Antiufeeva, a declarat că anexarea nu este pe agenda regiunii. Cu toate acestea, lipsa de atribuire și a probelor faptice ale unor astfel de intenții din regiunea separatistă și din Rusia a stimulat dezinformarea cu privire la plauzibilitatea scenariului „anexării”. Gradul ridicat de ambiguitate pe fondul situației militare din Ucraina a creat o percepție publică în Occident despre escaladare iminentă, care ar putea implica chiar ciocniri militare între Moldova și regiunea separatistă. Aceste scenarii negative au ajutat regiunea transnistreană să distragă atenția externă de la acuzațiile sale privind „blocajul economic”.

Autoritățile din Moldova și Ucraina au infirmat scenariul „anexării”. Cu toate acestea, nu a existat o comunicare structurată cu publicul și comunitatea internațională, pentru a anticipa răspândirea dezinformării referitoare la intențiile Rusiei față de regiunea transnistreană. Declararea regiunii separatiste drept parte a Rusiei ar expune-o la acţiuni militare preventive din partea Ucrainei, iar anexarea în acest moment ar implica mai multe costuri decât beneficii strategice pentru Rusia, consideră Cenușă. În mod similar, elitele politico-economice separatiste sunt interesate să mențină și să îmbunătățească status quo-ul, nu să-l demonteze pentru garanții de securitate incerte.

Această operațiune sub steag fals a fost probabil orchestrată de serviciile speciale ruse și separatiste, pentru a semăna un fel de panică în Occident. Deși Tiraspolul a cerut protecție, au existat doar reacții simbolice din partea Rusiei, fără angajamente concrete.

Factorul declanșator din spatele operațiunii de informare falsă

Începând cu ianuarie 2024 , prevederile noului Cod Vamal al Moldovei, aprobat în august 2021, au intrat în vigoare, provocând un răspuns negativ din partea regimului separatist din regiunea transnistreană. Concret, prevederile vamale moldovenești actualizate, în conformitate cu legislația europeană, sunt aplicate uniform în toată țara, fără excepție pentru companiile aflate sub jurisdicția fiscală a regimului separatist. Această schimbare vine după aproape un deceniu de acces relativ ușor pe piața UE pentru companiile care își desfășoară activitatea în regiunea transnistreană – astăzi numărând peste 2.300 – realizată prin adâncirea regimului comercial liberalizat dintre UE și Moldova în 2014. În consecință, începând cu 2023 , aproximativ 70% din exporturile globale ale companiilor din regiune au fost destinate pieței UE; importurile din țările UE în regiunea transnistreană au reprezentat aproape 56%. Implementarea noilor prevederi vamale permite Chișinăului să perceapă taxe vamale pentru activitățile de import și export desfășurate de companiile înregistrate în regiunea transnistreană. Mai mult, modificările aduse legilor de reglementare din 2001 au anulat tratamentul diferențial acordat anterior companiilor din regiune, obligând companiile înregistrate în regiunea transnistreană să plătească taxe pentru poluarea mediului, ca și alte entități din Republica Moldova.

Pentru a atenua potențialul impact socioeconomic, inclusiv o potențială criză umanitară, Chișinăul ar putea lua în considerare o implementare treptată a noilor reglementări vamale în regiune, eventual amânând anumite aspecte fiscale. Abordarea prudentă a Moldovei pare justificată, mai ales având în vedere populația considerabilă din regiunea transnistreană, care include peste 357.000 de persoane care dețin pașapoarte moldovenești.

În paralel, însă, administrația separatistă a negociat compromisuri cu autoritățile moldovenești. În ultimii doi ani, autoritățile moldovenești s-au angajat în discuții cu administrația separatistă în ceea ce privește prelucrarea energiei electrice și a metalelor. Mai exact, Moldova a acceptat să importe energie electrică mai ieftină de la centrala electrică Kuciurgan situată în regiunea transnistreană în schimbul autorizațiilor de mediu pentru prelucrarea metalelor în regiunea separatistă, în special la Uzina Metalurgică din Moldova (MMZ). Aceste preferințe de mediu facilitează importul de fier vechi, inclusiv din UE. În ciuda existenței acestor aranjamente sectoriale, cele două părți nu au reușit să discute despre implementarea noilor reguli vamale. Dezinteresul Moldovei de a se angaja în aceste discuții poate fi motivat de reticența sa de a negocia politici interne cu administrația separatistă, care este percepută ca o extensie a influenței și interferenței Rusiei.

Analiza integrală a lui Dionis Cenușă poate fi citită AICI.

#analiza #anexare #dionis cenusa #Rusia #Transnistria

Mii de oameni din Malta și Gozo s-au trezit, miercuri seară, 9 septembrie, din nou fără curent electric. Beznă în case, restaurante, magazine, întreruperile s-au întins pe o suprafață mare a celor două insule.

În câteva localități, curentul a revenit relativ repede.

Potrivit companiei Enemalta este vorba de o defecțiune la una dintre centralele pe gaz natural lichefiat care a dus la pierderea a circa 200 de megawați de energie, practic sistemul a pierdut brusc o bucată importantă din producție. Ca să nu se prăbușească toată rețeaua, Enemalta a fost nevoită să întrerupă temporar alimentarea în mai multe zone, cât timp au pornit generatoarele de urgență. Compania spune că lucrează acum la restabilirea curentului, treptat, iar cauza exactă a avariei încă se stabilește.

Nu e prima dată când insulele rămân în beznă în ultima vreme. Cu doar câteva zile în urmă, Gozo trecuse printr-o criză și mai gravă: două din cele trei cabluri de înaltă tensiune care aduc curentul din Malta s-au defectat, iar mii de locuitori și turiști au stat ore întregi fără electricitate. Enemalta a trebuit atunci să aducă generatoare mobile pe insulă, cât timp echipele tehnice căutau și reparau defecțiunile.

De fapt, toată vara asta a fost una grea pentru rețeaua electrică malteză. În iulie, în plin val de caniculă, mii de gospodării au rămas fără curent, iar cererea de energie a atins un record istoric, 741 de megawați pe 21 iulie, mult peste vârful din 2023. Guvernul a promis atunci compensații pentru cei rămași fără curent mai mult de șase ore.

Enemalta insistă că investește constant în rețea, 141 de milioane de euro între 2023 și 2026, bani duși spre stații noi, transformatoare modernizate și sute de kilometri de cabluri. Numai că penele repetate ridică tot mai insistent o întrebare: chiar ține infrastructura pasul cu cererea?

Premierul Robert Abela a respins ideea că vina ar fi a creșterii populației, spunând că de fapt schimbările climatice sunt cele care împing cererea de curent tot mai sus. Potrivit lui, vârful de consum a crescut cu aproape 80% în ultimul deceniu, de la 417 la 741 de megawați.

Deocamdată, în mai multe localități din Malta și Gozo, oamenii așteaptă din nou să li se aprindă luminile, iar cât va mai dura, rămâne de văzut.