Asteroidul care a reprezentat cel mai mare risc de impact asupra Pământului din istoria înregistrată până în prezent are acum o șansă de 0% de a lovi planeta noastră. Probabilitatea ca asteroidul 2024 YR4 să lovească Pământul a fost redusă la zero datorită noilor date colectate.

Descoperit în decembrie 2024, asteroidul 2024 YR4 a urcat rapid în vârful tabelului de risc Sentry al NASA, având la un moment dat o șansă de 1 la 32 de a lovi Pământul. Acest lucru a ridicat-o la nivelul 3 pe scara Torino, un sistem utilizat din 1999 pentru a clasifica potențialele evenimente de impact cu Pământul, scrie Space.com.

Nivelul 3, care se încadrează în banda galbenă a scalei Torino, este descris ca fiind: „O întâlnire apropiată, care merită atenția astronomilor. Calculele actuale dau o șansă de coliziune de 1% sau mai mare, capabilă de distrugere localizată”.

„Centrul NASA JPL pentru studiul obiectelor din apropierea Pământului (CNEOS) listează acum probabilitatea de impact a lui 2024 YR4 ca fiind de 0,00005 (0,005%) sau 1 din 20.000 pentru trecerea sa pe lângă Pământ în 2032”, a declarat Richard Binzel, profesor de științe planetare la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și creatorul scalei Torino. „Aceasta este probabilitatea de impact zero, oameni buni!”, spune el. „Asteroidul 2024 YR4 a fost acum reatribuit la nivelul Zero al scalei Torino, nivelul pentru „Fără pericol”, deoarece urmărirea suplimentară a traiectoriei sale orbitale a redus posibilitatea sa de a intersecta Pământul sub pragul de 1 la 1.000”, a continuat Binzel. „1 din 1000 este pragul stabilit pentru retrogradarea la nivelul 0 pentru orice obiect mai mic de 100 de metri; YR4 are o dimensiune estimată de 50 de metri”.

Pe măsură ce 2024 YR4 a continuat să beneficieze de atenția agențiilor de știri din întreaga lume, Space.com s-a consultat cu „vânătorul” de asteroizi David Rankin de la Catalina Sky Survey, care a găsit imagini ale rocii spațiale în datele de arhivă care au fost colectate înainte de descoperirea sa oficială.

Încă de la început, Rankin a anticipat că șansele de impact ale lui 2024 YR4 vor crește inițial înainte de a scădea dramatic. El a explicat de unde provine această incertitudine atunci când se urmărește traiectoria unui asteroid.

„Imaginați-vă că țineți în mână un băț lung de câțiva metri. Dacă mișcați bățul în mână cu o fracțiune de centimetru, aproape că nu observați nicio mișcare la celălalt capăt”, a spus Rankin. „Acum imaginați-vă că bățul are o lungime de multe milioane de kilometri. Mișcarea mâinii tale cu o fracțiune de centimetru va provoca schimbări dramatice la celălalt capăt.”

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#asteroid #NASA

Inginerii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au construit un robot extrem de subțire, care se deplasează prin apă folosind celule musculare vii activate cu ajutorul luminii. Dispozitivul are un corp flexibil și două înotătoare, iar cercetătorii îi pot controla direcția prin iluminarea separată a acestora.

Experimentul, descris în Advanced Functional Materials, demonstrează că țesutul muscular crescut în laborator poate genera suficientă forță pentru a pune în mișcare un robot de dimensiuni foarte mici. Tehnologia ar putea fi folosită în viitor pentru explorarea mediilor acvatice fragile, unde echipamentele rigide riscă să provoace daune.

Robotul dezvoltat de echipa MIT are o structură flexibilă din gel, aproximativ cât un baton de gumă de mestecat. Corpul său este prevăzut cu două înotătoare, fiecare acoperită cu un strat de celule musculare mai subțire decât un fir de păr uman.

Celulele au fost modificate genetic pentru a se contracta atunci când sunt expuse la lumină. Prin activarea lor, cercetătorii pot pune în mișcare înotătoarele, care împing apa și propulsează dispozitivul înainte.

Iluminarea separată a celor două părți permite și schimbarea direcției. Dacă lumina este îndreptată către o singură înotătoare, aceasta se mișcă independent de cealaltă. Atunci când ambele sunt activate, robotul poate înota folosindu-le simultan.

În cadrul experimentelor, echipa a demonstrat că dispozitivul se poate deplasa și poate vira într-un labirint subacvatic simplu. La viteza maximă, robotul parcurge aproximativ de patru ori lungimea propriului corp într-un minut. Ritmul este lent în comparație cu cel al unui înotător de performanță, dar arată că un strat foarte subțire de țesut muscular poate asigura propulsia necesară deplasării prin apă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

La ce ar putea fi folosiți roboții care înoată cu mușchi vii

După optimizarea structurii, cercetătorii au montat țesutul muscular pe cele două înotătoare ale robotului și l-au testat într-un vas Petri umplut cu apă. O sursă de lumină deplasată manual a permis activarea selectivă a mușchilor și ghidarea dispozitivului printre obstacole.

Deocamdată, viteza redusă reprezintă una dintre limitele proiectului. Echipa intenționează să modifice forma corpului pentru a obține o deplasare mai rapidă. Experimentul urmărește în primul rând să demonstreze că un robot bidimensional, foarte subțire, poate înota folosind exclusiv contracțiile unui strat de țesut muscular viu.

Pe termen lung, astfel de dispozitive ar putea fi adaptate pentru monitorizarea mediilor acvatice sau pentru explorarea unor locuri în care echipamentele convenționale ar putea afecta organismele și structurile fragile. Țesuturile vii răspund la stimuli și au capacități de regenerare care ar putea deveni utile în dezvoltarea unor noi sisteme robotice, deși aplicarea practică a acestor proprietăți necesită cercetări suplimentare.

#inventie #laborator #robot