Aria distrugerilor provocate de explozia barajului din Nova Kahovka din regiunea Herson este comparabilă cu întregul teritoriu al Lituaniei. În același timp, din cauza consecințelor pentru mediu, evenimentul poate fi calificat drept „cea mai mare catastrofă tehnogenă din ultimii zeci de ani”. Într-un interviu pentru HotNews.ro, Viaceslav Potapenko, directorul Institutului de Economie Verde din Ucraina și reprezentant al Institutului Național de Cercetări Strategice de la Kiev, a explicat cum ar putea ajunge în Marea Neagră substanțe toxice ca urmare a exploziei barajului de la Nova Kahovka.

De ce explozia barajului din localitatea Nova Kahovka poate fi considerată „cea mai mare catastrofă ecologică” din ultimii zeci de ani?

Au avut de suferit trei regiuni. Teritoriul afectat este comparabil cu Lituania, atât de mare este suprafața care a avut de suferit. Până la începutul acțiunilor militare din 2022, pe acest teritoriu au locuit peste patru milioane de oameni. Jumătate de oameni au fost lăsați fără apă, iar ceilalți s-au pomenit cu locuințele inundate. Au fost lichidate aproape toate întreprinderile industriale de pe malul râului Nipru. Chiar și în cazul avariei de la Cernobîl suprafața afectată a fost mult mai mică.

„Cel mai probabil, o parte de populație va fi nevoită să părăsească aceste teritorii”

Ce consecințe anume va avea această explozie?

Rezervorul de apă din Kahovka este cel mai mare în regiunea râului Nipru și, în general, în Ucraina. Este cât o mare. Volumul total este 18 kilometri cubi, adâncimea medie este de 8,5 metri, iar cea maximă ajunge la 24 de metri.

Acesta a fost construit nu pentru producerea energiei electrice, deși și acest lucru se întâmplă acolo, ci pentru aprovizionare cu apă, în primul rând, a întreprinderilor industriale în regiunea Dnepropetrovsk.

De asemenea, acolo au fost două canale, pentru irigarea câmpurilor din partea de nord a Crimeei, dar și partea stânga a peninsulei, care acum este temporar ocupată de Rusia.

După distrugere, un val imens de apă s-a rupt jos, pe Nipru, pe lângă faptul că sunt inundate câmpiile orașului Herson, mai ales în partea stângă. Este clar că se distrug ecosisteme, pot muri oamenii. Dacă e să vorbim despre consecințele ecologice, această apă ajunge în liman și ulterior – în Marea Neagră.

În locul de ieșire spre Marea Neagră se află o rezervație naturală de nivel internațional, unde sunt mai multe specii de păsări călătoare. Evident că totul se distruge. Și nu este clar când aceste ecosisteme vor putea fi restabilite pe deplin.

Dar acesta nici pe departe nu este cel mai grav lucru. Printre alte consecințe – scăderea nivelului apelor subterane, mai multe localități vor rămâne fără sursa de bază a apei potabile. Mai mulți pești și alte vietăți din acest rezervor vor pieri și se vor descompune. Din această cauză, vara, există riscul apariției unor boli și pericol epidemiologic.

Copacii, câmpurile – toate se vor usca, astfel, ecosistemul se va schimba complet. Vor începe deșertificarea și stoparea oricăror activități agricole. Se va schimba și microclima. Cel mai probabil, o parte de populație va fi nevoită să părăsească aceste teritorii.

În apropiere se află centrala nucleară din Zaporojie. Sunt riscuri de securitate acolo și pericolul unei eventuale avarii?

Chiar pe malul rezervorului din Kahovka se află centrala nucleară din Zaporojie. Acolo apare problema referitoare la răcirea reactoarelor. Evident, acolo sunt anumite rezerve de apă. Mai pot fi trase apeducte prin care apa va fi pompată din Nipru, această parte fiind controlată de trupele ruse.

Din câte înțeleg, rușii nu le dau voie să ajungă acolo nu doar specialiștilor ucraineni, dar nici reprezentanților Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Potențial, asta poate duce la o avarie la această centrală. Sperăm totuși că acest lucru nu va fi admis.

Pentru cât timp pot ajunge aceste rezerve de apă?

Întrucât acolo nu sunt admiși specialiști internaționali, acest lucru nu este clar cu certitudine. Însă, potrivit unor date, rezervele de apă ar putea fi suficiente pentru a menține răcirea reactoarelor timp de maxim câteva săptămâni.

„În ceea ce privește ecosistemele, acestea nu vor mai putea fi restabilite”

După standardele ecologice, peste cât timp populația va putea reveni în locațiile afectate și, în general, dacă acest lucru va fi posibil?

Acolo sunt două zone: cea din aval de baraj și cea din amonte. Partea de jos este distrusă, iar cea de sus este lipsită de apă, adică sunt două probleme diferite.

Acolo unde totul este distrus problema constă în faptul că zona este permanent lovită de artileria trupelor ruse. Oamenii nu locuiesc acum exact din acest motiv. Au loc bombardamente inclusiv cu rachete, la o distanță de 20 de kilometri, prin Nipru.

Înlăturarea consecințelor ecologice va depinde de cât de sigură va fi această zonă, adică dacă nu va fi bombardată, dar și de surse financiare. Cred că dacă acolo va fi sigur și vor fi suficienți bani, după un an totul va putea fi restabilit.

În partea de sus, unde nu este apă, situația este diferită. Cred că dacă acolo nu va fi tras un apeduct, oamenii vor pleca.

În ceea ce privește ecosistemele, acestea nu vor mai putea fi restabilite în starea în care au fost. Mai mult, specialiștii spun că nici acest baraj nu mai poate fi restabilit, ci doar construit unul nou. Barajul care acum e distrus a fost construit timp de zece ani, dar asta s-a întâmplat cu 70 de ani în urmă, acum sunt alte posibilități tehnice.

Apare însă întrebarea cât de rezonabil este acest lucru, pentru că sunt necesare sume enorme, miliarde de dolari, și câțiva ani de lucru.

Urmările acestei explozii pot afecta și alte zone, inclusiv din țările vecine, cum ar fi România?

Dacă e să vorbim despre ecosisteme, din cele trei rezervații naturale din Ucraina, una lângă Dunăre, în preajma României, alta – în Carpați, la fel, aproape de România, cea de-a treia, care se află aici, a fost distrusă. Restabilirea acesteia în varianta inițială nu va fi posibilă niciodată.

Râul Nipru începe din Federația Rusă, trece prin Belarus, iar ulterior ajunge în Ucraina. Pe râul Nipru este situată centrala nucleară din Smolensk (Federația Rusă – n.r.), dar mult mai sus. De asemenea, de-a lungul râului, sunt situate întreprinderi industriale din Rusia, Belarus și Ucraina.

Evident că există anumite filtre, dar, de asemenea, este clar că în râu nimeresc anumite substanțe toxice, resturi de la produse chimice de uz casnic. Toate acestea sunt depozitate pe fundul râului timp de aproape 70 de ani, conсentrația acestora poate fi destul de mare.

Mai mult, după avaria de la Cernobîl, foarte multe deșeuri radioactive au nimerit în Nipru și s-au depozitat acolo. O parte din aceste depuneri va ajunge în Marea Neagră. Cred că vor fi făcute cercetări în acest sens. Dacă va fi o avarie la centrala de la Zaporojie, da, va fi transferată o anumită cantitate de substanțe nocive.

La momentul acesta, un pericol direct pentru România nu există, deoarece distanța este mare, adică mai mult de 300 de kilometri.

#baraj #explozie #hidrocentrala #Nova Kahovka #Romania

Uniunea Europeană a reînnoit marţi, 22 septembrie, sancţiunile impuse Rusiei pentru invazia în Ucraina, cedând în cele din urmă în faţa Franţei şi Luxemburgului, care au cerut retragerea a doi oligarhi ruşi de pe lista de sancţiuni, solicitare care a ameninţat prelungirea acestora. După o lungă luptă, UE ridică sancțiunile împotriva celor doi oligarhi ruși, Alișer Usmanov și Mihail Fridman, din cauza amenințării cu blocarea totală a sancțiunilor împotriva Rusiei de către statele membre individuale, relatează Digi24.

În schimb, măsurile împotriva celorlalte 3.000 de persoane și entități vor fi prelungite pentru trei ani. Conform relatărilor din presă, Letonia a fost ultima țară care și-a renunțat la opoziția față de compromis.

Conform informațiilor de la Agenția de Presă Germană, punctul de plecare al acestor evoluții a fost cererea Slovaciei de ridicare a sancțiunilor împotriva miliardarului Usmanov. Franța se alăturase recent și în mod surprinzător acestei cereri. Ulterior, potrivit diplomaților, Luxemburgul a cerut ca, dacă sancțiunile împotriva lui Usmanov sunt ridicate, să fie și ridicate sancțiunile împotriva lui Fridman.

În contextul în care președintele Emmanuel Macron nu încetează să atragă atenția asupra amenințării hibride ruse, graba Franței de a cere ridicarea sancțiunilor europene împotriva omului de afaceri ruso-uzbek Alișer Usmanov nu poate decât să surprindă. Parisul și-a uimit partenerii, prezentându-se ca apărător al miliardarului al cărui nume figurează, din februarie 2022, pe lista celor 3 000 de persoane și entități juridice acuzate că susțin efortul de război al Rusiei. Însă, în cele din urmă, marți, 22 septembrie, aceștia au acceptat.

Invocând „securitatea națională”, diplomații francezi de la Bruxelles blocau, încă din 14 septembrie, prelungirea sancțiunilor, semănând discordie în rândul celor 27 de țări ale Uniunii Europene (UE). Franța și Slovacia solicitau reabilitarea lui Alișer Usmanov, iar Luxemburgul, Ungaria și Slovacia insistau ca un alt oligarh rus, Mihail Fridman, să fie, la rândul său, scutit de sancțiuni. Letonia, pe de altă parte, se opunea ferm acestor modificări, în timp ce Ucraina nu-și ascundea dezamăgirea.

Prim-ministrul ucrainean, Sergii Korețkii, a făcut apel la UE să nu slăbească sancțiunile împotriva Rusiei, în momentul în care aceasta din urmă își intensifică atacurile aeriene asupra țării sale.

Menţinând acest regim de sancţiuni împotriva a circa 3.000 de persoane şi entităţi acuzate că sprijină efortul de război al Rusiei împotriva Ucrainei, „am ajuns la un compromis dificil”, a transmis preşedinţia irlandeză a Consiliului UE, care a confirmat că „anumite persoane” au fost în final retrase de pe lista neagră.

Potrivit diplomaţilor, Franţa şi Luxemburgul au obţinut eliminarea lui Alisher Usmanov şi Mihail Fridman de pe listă. Letonia, care se opusese categoric exceptării acestor oligarhi de la sancţiuni, a acceptat în cele din urmă să se abţină pentru a fi depăşit obstacolul prelungirii sancţiunilor, conform aceloraşi surse.

Decizia, luată la nivel de ambasadori, mai trebuie formalizată prin aşa-numita procedură scrisă.

Franţa şi-a surprins la începutul acestei luni partenerii din UE după ce a insistat ca magnatul ruso-uzbec Usmanov să fie scos de pe lista sancţiunilor europene, invocând preocupări legate de securitatea naţională, pe care nu le-a precizat, dar ar putea fi vorba despre un acord de eliberare a unor cetăţeni francezi deţinuţi în Azerbaidjan.

Apoi, Luxemburgul a cerut acelaşi tratament şi pentru Fridman, care a deschis împotriva acestei ţări un proces în care cere despăgubiri de 16 miliarde de dolari.

Într-o primă reacţie după anunţul scoaterii celor doi oligarhi ruşi de pe lista sancţiunilor UE, ministrul ucrainean de externe Andrii Sybiha a scris pe reţeaua socială X că este o decizie „ruşinoasă şi nejustificată”.