Lupte la vârful puterii

La 17 octombrie, Ziua loialităţii peroniste, o sărbătoare extrem de importantă în Argentina, a avut parte în 2022 de trei comemorări rivale. Preşedintele Fernández nu a participat la niciuna dintre ele şi nici vicepreşedinta Cristina Fernández Kirchner (cei doi nu au nicio legătură de rudenie – n.r.), cea mai puternică figură a peronismului de la moartea soţului său, Néstor, în 2010. De altfel, preşedintele şi vicepreşedinta petrec luni întregi fără să îşi vorbească.

Cristina Kirchner are propriile probleme. La 6 decembrie, un tribunal federal a condamnat-o pentru fraudarea statului în cazul unor contracte pentru lucrări publice în valoare de 1 miliard de dolari. I s-a dat o pedeapsă de şase ani de închisoare şi o interdicţie permanentă de a ocupa funcţii publice. Dar ea susţine, la fel ca Evita Peron, că este o victimă. În cazul ei, o „mafie judiciară”, presa şi Mauricio Macri, preşedintele conservator al ţării între anii 2015 şi 2019, sunt hotărâţi să o scoată din politică.

Observatorii notează că, în timp ce erau politicieni, ea şi soţul ei au acumulat o avere de 10 milioane de dolari, pe care ea a declarat-o agenţiei anticorupţie atunci când a demisionat, după opt ani de preşedinţie, în 2015.

Cristina Kirchner este decisă să atace sentinţa justiţiei în apel. Dar şi-a surprins, totodată, adepţii spunând că nu va încerca să candideze la alegerile generale prevăzute pentru octombrie 2023. Este posibil să fie un şiretlic. Dar poate reflecta, de asemenea, şi faptul că popularitatea ei este în scădere.

Economia Argentinei este în criză cronică

Peronismul este, de asemenea, în pană de idei, după cum arată criza economică cronică din Argentina. Fostul preşedinte Mauricio Macri a încercat, dar nu a reuşit să stabilizeze economia pe care a moştenit-o după deceniul de cheltuieli excesive ale familiei Kirchner.

Guvernul actualului preşedinte Fernández a încercat şi el, dar doar cu jumătate de măsură. A forţat aprobarea unui împrumut de 44 de miliarde de dolari de la FMI, esenţial pentru a susţine moneda naţională, dar care necesită o politică monetară şi fiscală mai strictă.

Aliaţii Cristinei Kirchner au votat împotriva acordului cu FMI, obligând guvernul să se bazeze pe opoziţie. Ea a blocat măsurile de reducere a subvenţiilor nediscriminatorii pentru electricitate, gaz şi transport public, care sporesc deficitul. A cedat pe jumătate atunci când moneda argentiniană s-a prăbuşit. în iulie, consimţind la numirea lui Sergio Massa în funcţia de ministru al economiei, cu un mandat de punere în aplicare a acordului cu FMI.

În prezent, economia este ţinută în frâu doar prin controlul preţurilor şi al cursului de schimb. Dar chiar şi aşa, inflaţia se va apropia de 100% în acest an, iar pe piaţa neagră (tolerată) moneda naţională, peso, valorează mai puţin de un sfert din valoarea ei de acum trei ani.

Guvernul trăieşte, practic, de pe o săptămână pe alta, iar aproximativ 37% din populaţie este săracă, în creştere faţă de 28% în 2011.

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.