Serviciul de presă al Centrului Național Anticorupție (CNA) a făcut public marți seară, 24 ianuarie curent, extrasul din stenogramele discuțiilor unor figuranți în dosarul denumit generic „AIPA”. Mai exact, este vorba despre o frântură de discuție despre dare și luare de mită, iar sumele sunt de zeci de mii de euro.

– Transfer.

– Aaaa, apoi 50, eu am crezut că acesta.

– Procente?

– Procente.

– Nu, nu, nu 50 (50 mii Euro). Că ei cam așa vor, 50 de procente se primește din…

– Nu, da.

– Din suma totală.

– Tu când atuncea iarăși ai să vii acasă, te-ai duce iarăși și ai face vreo două de acestea, pe urmă, pe viitor.

– Ce ai în vedere? Să trec vama?

– Nu, da.

– Da eu mă gândeam la urma urmei că data viitoare să intru pe la Sculeni.

– Și să vii pe aici?

– Da, și să vin pe aici, ca să nu ies pe aici și să intru tot pe aici.

– Da, da vezi că n-ai să le poți duce încolo așa multe, trebuie să.

– Da, d-apoi lasă să mă aștepte aici ei, știi, nu știu, tu lui nu știu dacă are rost să-i dai să-i transmiți prin el.

– El, dacă tu ai 16 (mii euro) și acolo a să fie vreo 50 (mii euro), tu gata vreo 66 (mii euro) deam’ poți să le pui acolo.

– Da.

– Și celelalte deam’ pe urmă s-a mai face, dacă ceva.

– Ele trebuiesc 50 (mii euro), transfer.

– Nu, 50 gata ai din 66.

– Și 15 așa.

– D-apoi, tot trebuie să le declari și pe acelea 15?

Amintim că procurorii anticorupție, în comun cu ofițerii CNA, au descins azi la oficiile AIPA din mai multe regiuni ale țării. Acțiunile de urmările penală sunt efectuate într-un dosar privind acordarea ilegală a subvențiilor. Ar fi vizaţi mai mulţi funcționari, oficiali din administrația publică şi agenți economici. Beneficiari efectivi ai schemelor ar fi și anumiți primari.

Deocamdată, au avut loc șase rețineri.

#AIPA #CNA

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.