Campania Occidentului pentru lipsirea Kremlinului de finanțare ajunge la o etapă delicată. Începând cu 5 februarie, Uniunea Europeană se va alătura Marii Britanii şi SUA, interzicând importuri maritime de motorină şi alte produse petroliere ruseşti. Măsura, împreună cu un plafon de preț pentru exporturile de combustibil rusesc, ar putea face o gaură considerabilă în veniturile energetice ale Moscovei, informează bani.md. Pe de altă parte, în caz că europenii nu reușesc să găsească surse alternative de aprovizionare, sancțiunile ar putea genera noi costuri pentru industriile care depind de motorină, cum ar fi agricultura și transportul rutier de mărfuri, şi ar putea îngreuna eforturile guvernelor de a ţine în frâu inflaţia, scrie Bloomberg, citat de Ziarul Financiar.
Petrolul rusesc mai este obiectul sancțiunilor europene?
Da, dar acestea se aplică ţiţeiului nerafinat, care reprezintă obiectul interdicţiilor europene şi al unui plafon de preţ de 60 de dolari pe baril, impus entităţilor care încă mai cumpără din Rusia. Noile sancţiuni vor afecta combustibilii rafinaţi ruşi, transportaţi pe mare. Ţara este, de asemenea, un exportator important de nafta – care poate fi folosită pentru a produce benzină şi materiale plastice – şi de păcură, care este adesea consumată în producţia de energie şi în transportul maritim. De asemenea, expediază combustibil pentru avioane, motorină pentru vid şi alte produse petroliere. În total, în 2022, Rusia a reprezentat 9,3% din volumul global al încărcăturilor de produse petroliere în 2022, cu aproximativ 0,5 puncte procentuale mai mult decât cota sa pe piaţa de ţiţei, astfel încât aceste ultime sancţiuni ale UE sunt la fel de semnificative.
Cum va funcţiona plafonarea preţurilor?
În același mod ca şi plafonul pentru ţiţei impus de ţări, inclusiv de Grupul celor şapte naţiuni şi de UE, oricine plăteşte peste plafon pentru produsele expediate din Rusia nu va putea obţine asigurări şi finanţări de la principalele naţiuni participante. Aceasta este o problemă importantă, având în vedere că peste 95% din petrolierele oceanice din lume sunt asigurate prin Londra. Ideea este că, chiar dacă cumpărătorii din Africa şi din alte părţi sunt dispuşi să cumpere motorină rusească la un preţ mai mare decât cel plafonat, cea mai mare parte a petrolierelor din lume nu va putea să o transporte. Preţurile produselor petroliere variază, iar G7 vizează două plafoane de preţ, nivelurile nefiind încă stabilite. Este posibil ca o parte din combustibilul rusesc să fie livrat la preţuri neplafonate prin intermediul unei flote de petroliere „fantomă” care nu depinde de serviciile occidentale.
Cum vor înlocui cumpărătorii din UE combustibilul rusesc?
Una dintre cele mai dificile provocări pentru ei va fi înlocuirea produselor de tip diesel care alimentează autoturismele, camioanele, maşinile agricole, navele, echipamentele de producţie şi de construcţii. Aproximativ 220 de milioane de barili au fost expediaţi în bloc din porturile ruseşti în 2022 – suficient pentru a umple aproximativ 14.000 de piscine olimpice. Furnizorii din Orientul Mijlociu, unde noile rafinării sunt în plină dezvoltare, reprezintă o alternativă evidentă. India şi SUA ar putea, de asemenea, ajuta la umplerea golului.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Va fi suficient?
Depinde în parte de faptul dacă firmele din China folosesc cotele de export majorate pentru a pune la dispoziţie mai multe produse petroliere pe piaţa mondială. Acest lucru ar trebui să elibereze barili suplimentari pentru a fi livraţi către UE. Cota mai mare nu înseamnă neapărat că toate exporturile posibile vor avea loc, mai ales în contextul în care economia chineză s-a redeschis după ce Beijingul a renunţat la politica sa strictă de Covid Zero. Există, de asemenea, întrebarea dacă Rusia va continua să exporte motorină. Dacă o va face, fluxurile comerciale globale vor fi, în esenţă, reorganizate. Ar exista în continuare aceeaşi cantitate de combustibil rusesc în lume, doar că ar fi trimisă în locuri diferite. Cu toate acestea, dacă Rusia nu găseşte suficienţi cumpărători şi, în cele din urmă, este forţată să reducă producţia, acest lucru ar putea diminua disponibilitatea globală. Grevele din sectorul petrolier francez complică şi mai mult situaţia, având în vedere potenţialul de perturbare a rafinăriilor, care ar putea reduce producția proprie a UE.
Care este rezultatul ideal al UE?
Liderii UE speră că noile sancţiuni vor face o gaură în finanţele Rusiei, fără a provoca un şoc în aprovizionarea cu energie care să perturbe industriile-cheie şi să îngreuneze sarcina guvernelor de a ţine inflaţia sub control. În cazul în care plafonul de preţ este prea mic, firmele ruseşti ar putea refuza să vândă sau ar putea depune mai multe eforturi pentru a găsi modalităţi de a-l ocoli. Dacă este prea mare, acestea vor fi suferit doar inconvenientul de a trebui să găsească noi cumpărători. Printre potenţialii clienţi de înlocuire pentru combustibilii ruşi se numără Turcia, precum şi ţări din Africa şi America Latină.
Ar putea exista consecinţe neintenţionate?
Unele țări ar putea avea parte de un câştig neaşteptat dacă, în esenţă, vor cumpăra motorină rusească la preţuri plafonate pentru a-şi acoperi necesarul intern şi vor vinde combustibil din propriile rafinării cumpărătorilor din UE la un preţ mult mai mare. De asemenea, nimic nu îi împiedică pe cumpărătorii din afara UE, cum ar fi India, să achiziţioneze ţiţei rusesc, să îl prelucreze în propriile rafinării pentru a produce carburanţi şi apoi să vândă în mod legitim aceste barili cumpărătorilor din UE. Comercianţii care doresc să încalce regulile în totalitate ar putea să trimită combustibil rusesc într-o ţară, să-l amestece cu alt combustibil (sau doar să-l reeticheteze) şi să-l trimită în UE. Poate fi foarte greu de dovedit adevărata origine a acestor încărcături.
