Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a avertizat luni că industria petrolieră mondială va avea nevoie de investiţii de 14.000 miliarde de dolari până în 2045 şi că o eventuală lipsă a acestor fluxuri de capital poate „crea haos” pe piaţă, scrie Bani.md.

„Este vital să se facă aceste investiţii”, a subliniat secretarul general al OPEC, kuweitianul Haitham Al Ghais, într-un document prezentat luni la Riad.

Acest punct de vedere, care va fi susţinut probabil la următoarea reuniune privind clima (COP28) nu doar de grupul celor 13 state producătoare, ci şi de o mare parte a industriei petroliere mondiale, este în clară contradicţie cu poziţia Agenţiei Internaţionale a Energiei (IEA), care consideră că nu este necesar să fie impulsionate noi proiecte pentru extracţia de petrol.

„Apelurile de a opri investiţiile în noi proiecte petroliere sunt greşite şi pot provoca un haos energetic şi economic”, a avertizat Al Ghais în raportul anual „Perspective ale Pieţei Petroliere mondiale 2023″ (WOO 2023).

Potrivit documentului, nevoile de investiţii în sector sunt estimate la un total de 14.000 miliarde dolari sau circa 610 miliarde dolari anual, în medie, în intervalul până în 2045.

Cea mai mare parte din această sumă, respectiv 11.100 miliarde de dolari – sau o medie anuală de 480 miliarde dolari – va fi necesară pentru sectorul upstream, adică pentru explorare, descoperiri şi producţie de petrol. Restul va fi necesar pentru transport şi distribuţie, a precizat OPEC.

Calculele se bazează pe estimările conform cărora cererea de petrol nu va înceta să se majoreze cel puţin până în 2045, când va totaliza circa 106 milioane barili pe zi, cu circa şase milioane barili pe zi mai mult decât în prezent.

În pofida faptului că estimează o dezvoltare considerabilă a surselor de energie regenerabilă, raportul preconizează că petrolul va continua să fie sursa numărul unu în mixul energetic la nivel mondial, cu un procent de circa 30% spre mijlocul secolului.

OPEC admite însă că, în afară de satisfacerea nevoilor energetice, “este, de asemenea, necesar să fie reduse în continuare emisiile” de gaze cu efect de seră.

Însă, inclusiv într-un scenariu alternativ care va conduce la o mai mare diminuare a dioxidului de carbon emis de sectorul energetic, organizaţia pariază în special pe tehnologiile costisitoare de captare a carbonului.

„Captarea, utilizarea şi stocarea carbonului”, printre alte tehnologii, „vor trebui să joace un rol cheie în viitor”, a semnalat secretarul general al OPEC.

În schimb, IEA estimează că este posibil ca la nivel global consumul de combustibili fosili să atingă un vârf înainte de 2030, după care va începe să scadă în mod constant.

În acest sens, agenţia promovează „o foaie de parcurs” care include triplarea investiţiilor în energie regenerabilă (eoliană şi solară), dublarea eficienţei energetice, retragerea subvenţiilor pentru combustibilii fosili şi reducerea investiţiilor în petrol în cazul instalaţiilor existente şi a proiectelor deja aprobate.

#insdustrie #OPEC #petrol

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.