Un donator de spermă în serie, care a fost dat în judecată din cauza temerilor că donațiile sale repetate ar putea crește probabilitatea unor relații incestuoase, spune că își dorește mai mulți copii și că ar vrea să-și întemeieze propria familie. Mai mult, el continuă să doneze spermă și să producă și alți urmași, dar spune că respectă niște condiții stricte impuse de instanță.

Olandezul Jonathan Jacob Meijer, de 42 de ani, are cel puțin 550 de copii în toată lumea. Aproximativ 375 locuiesc în Țările de Jos, 80 în Germania, 35 în Belgia, patru în Argentina și doi în Australia. El a fost dat în judecată pentru a fi împiedicat să facă și alți copii, dar spune că acum vrea propria familie.

„Vreau să-mi întemeiez o familie, visez să am cinci copii”, a declarat el într-un interviu pentru publicația germană Bild.

Aventura lui Meijer a început în 2007, când s-a înregistrat ca donator de spermă la 11 clinici și la Cryos, o bancă internațională de spermă. De asemenea, s-a înscris în grupuri de Facebook pentru femei și cupluri care își doresc copii, dar nu pot face. De-a lungul anilor, Meijer a mințit pe toată lumea. La fiecare clinică a declarat că își ia angajamentul să doneze exclusiv în acel loc și le-a spus tuturor mamelor că are doar 10 copii.

Întrebat fiind de reporterul german de ce a vrut să facă atât de mulți copii, Meijer a răspuns: „Am vrut să fac ceva semnificativ”. A recunoscut și că a mințit, dar că intențiile lui au fost bune: „Da, am mințit și am greșit. Dar am vrut să le ajut pe aceste femei”.

Meijer a mai spus că i-ar plăcea să-și cunoască toți copiii, dar recunoaște că pentru el ar fi copleșitor. Bărbatul provine dintr-o familie numeroasă, având șapte frați. A fost profesor de educație civică, apoi poștaș și consultant în criptomonede. Banca de spermă Cryos oferă pentru fiecare donație în jur de 1.300 de euro, dar el susține că a făcut-o gratuit.

„Nu cer nimic, dar uneori mai primesc câte un cadou de 100 de euro sau un bilet de avion ori un aparat foto”.

O mamă a unui copil conceput cu sperma lui Meijer l-a dat în judecată pe olandez în luna aprilie spunând că acțiunile lui au crescut riscul de incest. O instanță civilă de la Haga a decis că nu mai are voie să doneze, iar dacă o va face riscă o amendă de 100.000 de euro. Reclamanta este susținută în demersul ei de organizația Donorkind, al cărei CEO, Ties van der Meer, de 44 de ani, este un copil conceput cu sperma unui donator.

La rândul său, Van der Meer a conceput el însuși 18 copii prin donații de spermă, dar spune că „ceea ce face Meijer este iresponsabil”.

„Potrivit documentelor, are 550 de copii. Dar mă tem că vrea să stabilească un record și că are deja 1.000 de copii”, a mai spus acesta.

Dacă Meijer ar avea 1.000 de copii, el s-ar clasa pe locul al doilea în topul celor mai prolifici tați, după liderul mongol Genghis Khan, despre care se spune că ar fi făcut 2.000 de copii. Cu toată vâlva creată în jurul său, Meijer continuă să doneze spermă, dar spune că doar femeilor care au deja un copil de la el și și-l doresc și pe al doilea, lucru pe care instanța l-a permis. Chiar la începutul acestei luni el a donat spermă pentru o olandeză, iar săptămâna aceasta va zbura în Serbia și în Italia pentru a dona pentru alte femei care deja au copiii lui.

#donator #olandez #sperma

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.