Forţele aeriene iraniene au publicat la începutul lunii februarie imagini cu noua lor bază subterană, denumită Eagle-44. Având capacitatea de a găzdui avioane de luptă, bombardiere şi drone şi de a rezista la eventuale bombardamente americane, televiziunea de stat lăudase baza situată în inima Munţilor Zagros, la „câteva sute de metri adâncime”, fără a dezvălui amplasamentul exact al noii instalaţii.

Dar o analiză a serviciilor de informaţii din surse deschise (OSINT) a identificat locaţia exactă a noii baze secrete, după cum a relatat Defense Blog.

„Baza aeriană subterană nu chiar atât de secretă a Iranului”, a comentat pe Twitter, furnizând coordonatele GPS, Joseph Dempsey, cercetător în domeniul apărării la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice.

Pornind de la imaginile oficiale furnizate de Iran, în care pot fi văzute unele dintre intrările bazei aeriene subterane, expertul a verificat încrucişat locaţia probabilă a bazei cu imagini din satelit. În mai 2022, Iranul a arătat deja pentru prima dată imaginile unei baze de drone situate în munţii Zagros, în vestul ţării.

„Eagle-44 este una dintre cele câteva baze aeriene tactice subterane ale Forţelor Aeriene, construite în diferite părţi ale ţării în ultimii ani”, a precizat agenţia Irna la începutul acestei luni.

Forţele aeriene iraniene sunt echipate în principal cu avioane de luptă ruseşti MiG şi Suhoi care datează din epoca sovietică, cu câteva avioane chinezeşti şi cu avioane americane F4 şi F5, modele de dinainte de Revoluţia islamică din 1979. În ultimii ani, ţara a produs avioane de luptă Azarakhsh, o versiune autohtonă a F-5.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

De asemenea, Iranul a început să dezvolte programe de drone în anii 1980, în timpul războiului dintre Iran şi Irak (1980-1988). La începutul lunii februarie, un sit militar al Ministerului Apărării din Isfahan (centru) a fost vizat de drone quadcopter, care nu au provocat victime, ci doar „pagube minore”, potrivit ministerului.

Iran’s not so secret underground airbase at
28.04558° N, 55.52038° E

📷: @planet (05 Feb 2023) https://t.co/yTLmwarMwq pic.twitter.com/SFysXEcG7R

— Joseph Dempsey (@JosephHDempsey) February 8, 2023

Ambasadorul Iranului la ONU a acuzat ulterior Israelul că este „responsabil” pentru acest atac, care urmează unei serii de sabotaje şi asasinate atribuite inamicului israelian. Cele două ţări sunt în război de ani de zile, Israelul acuzând Iranul – care neagă acest lucru – că vrea să obţină o bombă atomică.

#avion #drone #ONU

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china