Întârzierea vorbirii la copii reprezintă unul din motivele pentru care părinții se îndreaptă către logoped. Unii o fac din timp și sunt aceia care trec peste vorbele din popor “al nostru e mai leneș”, “seamănă cu tatăl sau” sau “ și eu am vorbit după 3 ani”. De cele mai multe ori, copilul nu articulează, nu pronunță inteligibil, dar e evident că înțelege, empatizează și interacționează cu cei din jur. Când ar trebui să ne îngrijorăm și cum îl facem pe cel mic să vorbească, am discutat cu logopedul Doina Adașan.
„Limbajul este o activitate deosebit de complexă, iar deprinderea lui este dificilă și de lungă durată. Vorbirea este un proces care se dezvoltă progresiv. Micuţii încep să dea primele semne de limbaj prin gângureli, scâncete şi pentru silabisiri. Fiecare părinte își poate ajuta copilul să vorbească – mai timpuriu corect”, menționează Doina Adașan.
Stimularea cognitivă nu se oprește atunci când mama se întoarce la serviciu. E foarte important pentru copil să înceapă să socializeze.
„Pașii pe care urmează să îi parcurgă părintele ghidând copilul în diseminarea și decodificarea limbajului sunt firești și fac parte din activitatea zilnică, doar că necesită o structurare bine determinată și voință. Important este contactul vizual cu piciul, zâmbetul care înseninează chipul adultului și motivează copilașul să perceapă mesajul transmis, intonația și expresivitatea vocii, utilizarea cuvintelor monosilabice și exprimarea clară a acestora”, adaugă logopedul.
Metodele de stimulare verbală a celor mici, depinde și de temperamentul copilului. Dacă avem un copil activ, ce preferă mișcarea, atunci obligatoriu însoțim pronunția de gesturi, implicând și motorica grosieră a celui mic, prin masări ușoare ale degețelelor, mișcăm piciorușele pronunțând onomatopee și cuvinte monosilabice.
„Manipulăm cu jucării și obiecte, exemplu de poezioară care ar putea fi recitată și unui bebeluș: Pic, pic, pic ( se apasă ușor pe fiecare degețel ). Cine-i oare, cine? ( brațele lateral și vocea interogativă) Pic, pic, pic ( se apasă pe degețele). Uite ploaia vine ( se schimbă privirea și intonația vocii) Pic, pic, pic ( putem trece la degețelele de la piciorușe). Vine pe furiș ( mâinile lipite de piept, și vocea șoptită) Pic, pic, pic ( apăsăm ușor degețelele.) Ba o simt și eu ( implicăm puțin membrele ). Pic, pic, pic ( apăsăm ușor degețelele) Pe năsucul meu ( atingem năsucul cu degețelul arătător). Ger – brrrr ( ne îmbrățișăm ) Vânt – vjjj (brațele sus). Ploaie – pic, pic ( mișcăm piciorușele sau degețelele) Lectura poveștilor este la fel de importantă și necesară în procesul de stimulare a dezvoltării limbajului la cei mici. În timp ce- i citim copilului, ne străduim să folosim enunțuri scurte, cuvinte clare, neapărat modelăm intonația vocii și nu uităm să menținem contactul vizual”, a mai spus Doina Adașan.
Orice întârziere în formarea și corectarea vocabularului va îngreuna atât integrarea micuților în procesul de învățare, cât și tulburări de personalitate sau comportamentale.
„Indicăm imaginea ce reprezintă noțiunea expusă, de exemplu: găina – indică adultul, rugăm copilul și perfect ar fi, dacă am avea jucăria reprezentativă și copilul ar avea posibilitatea să se joace. In primii trei ani de viață, se recomandă limitarea accesului la ecrane a celui mic. Nu este nimic nou, însă, părinții pentru liniștea personală, continuă să lase copiii pentru ore întregi în fața televizorului, mai mult ca atât, cel mic este hrănit în timp ce privește desene animate. Astfel , debusolăm percepția copilului și acesta, în multe dintre cazuri, devine agresiv, isteric, refuză să vorbească, să coopereze”, susține logopedul.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
„Un alt factor important pentru accelerarea dezvoltării limbajului este și dezvoltarea motoricii fine ,pornind de la mișcarea pasivă în cazul bebelușilor, când părinții deschid pumnișorii masând cu ușurință degetele mânuței) până la mișcarea activă – atunci când copilul realizează singur mișcarea fără ajutor. Unul dintre cei mai valoroși factori în traseul dezvoltării limbajului la cei mici este pacea dintre părinți. Starea psiho-emoțională pozitivă și echilibrată. Cântați, dansați împreună , plângeți și găsiți soluții. Un copil fericit este un adult sănătos”, a spus ea.
