Ediția cu numărul 9 al podcastului „Dă sens banilor” oferă explicații clare despre faptul că Banca Națională a Moldovei (BNM) nu stabilește cursul leului, ci îl calculează. Daniel Savin, director al Departamentului piețe financiare din cadrul BNM, a precizat în cadrul unui interviu oferit jurnalistei Lilianei Barbăroșie, că BNM, de fapt, „calculează cursul leului și îl fixează în baza tranzacțiilor reale din piață. Deci, nu este un rezultat al unui algoritm sau al unei curbe, este un rezultat al cererii și ofertei de valută”.

În cadrul interviului, directorul Daniel Savin mai povestește despre departamentul pe care îl conduce în cadrul BNM. Acesta are trei direcții or trei activități principale: implementarea politicii monetare, ceea ce presupune operațiuni legate de rezervele obligatorii și analiza pieței valutare. O altă activitate este gestionarea rezervelor valutare și a treia activitate, la fel importantă, este activitatea în calitate de agent al statului.

„Valuta străină este ca și o marfă. Deci, ea are un preț. Și cumpărătorii și vânzătorii influențează prețul la această marfă. Când este cerere sporită de valută în piață, adică avem mai mulți cumpărători, încercăm să înțelegem ce factori influențează că avem cerere sporită. Aș împărți factorii legați de cursul valutar în două categorii: economici și non-economici. Dacă ne referim la factori economici, aici e important să menționăm că pe parcursul unui an calendaristic avem diferite perioade: avem sezon rece, avem vara, când se consumă mai puțină energie, când avem mai multe remitențe. Și acești factori economici pot fi împărțiți, iarăși, în mai multe categorii: factori sezonieri și nesezonieri.

În analizele pe care noi le facem, vedem o proiecție a factorilor sezonieri, de exemplu, iarna când consumul de energie în general crește, este o cerere sporită de valută, aceasta de regulă duce la o depreciere a cursului. Deoarece crește cererea, crește prețul. În categoria factorilor sezonieri care influențează în apreciere, am putea vedea exporturile, de exemplu exportul produselor cerealiere în vara-toamna anilor. Sau în perioadele de vacanță, când remitențele cresc, atunci avem o ofertă sporită de valută, și de regulă în aceste perioade se poate observa o apreciere a cursului. Deci, aceștia sunt factorii sezonieri.

În categoria factorilor nesezonieiri ar fi orice factori care duc la cereri sau oferte de valută suplimentară. De exemplu, în cazul în care cresc anumite transferuri, granturi, credite etc., în piață apare valută suplimentară spre vânzare și acesta este un factor de apreciere, deoarece crește volumul ofertei. Și deciziile de politică monetară sunt niște factori economici, nesozenieri. Dacă e să vorbim despre factorii non-economici, aici putem vorbi, în special, de așa numitele efectele unice, sau crize, mini-crize. De exemplu criza COVID-19, războiul din Ucraina, criza energetică. Cam acești factori au creat, la anumite etape în ultimii trei-patru ani, deficit sau cerere sporită de valută, respectiv, avem și o traiectorie mai înspre depreciere a cursului”, a declarat Daniel Savin, director al Departamentului piețe financiare din cadrul Băncii Naționale a Moldovei.

La rubrica ”Bani pe scurt”, Daniel Savin a vorbit inclusiv și despre valuta străină care se vinde pe piața din Republica Moldova.

Interviul integral poate fi vizionat mai jos.

#banca #economie #valuta

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor, scrie Bani.md.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.