Curs valutar
  • EUR
    20.1089
    0%
  • USD
    17.9200
    0%
  • RUB
    0.2197
    0%
  • RON
    3.7663
    0%
  • UAH
    0.3945
    0%

Toate știrile

07 noiembrie 2026

Bolocan, despre cum și-a pierdut mama: Când am aflat că e la spital, încă ticseam 10 ani de trai în diasporă în genți

28 Ian. 2024, 14:51
 // Categoria: Societate // Autor:  Elena Putregai
28 Ian. 2024, 14:51 // Societate //  Elena Putregai

„Ultima oară ne-am vorbit cu mama pe Messenger timp de 14 minute. Ne-am spus unul altuia că ne iubim. Mama, ca de obicei, insista că ea mă iubește mai tare. Eu, drept răspuns, împing o glumă expirată – „mama, abia aștept să facem testul ADN. Încă nu m-ai convins că ești mama mea adevărată”. În cei 10 ani pe care i-am trăit în Canada ne-am văzut mai mult și mai des sub formă de pixeli pe platformele lui Zuckerberg, decât în realitate”. Andrei Bolocan, fostul jurnalist, realizatorul emisiunii de umor „Lumina” și coprezentatorul emisiunii online „Internetu’ Grăiește”, a scris un eseu „Iubirea e încă aici” pe care l-a publicat Moldova.org și în care povestește unul dintre cele mai tragice evenimente din viața sa sau poate chiar cel mai tragic – despre cum și-a pierdut mama.

„Cu timpul discuțiile noastre au început a căpăta o structură de ritual, cu o ordine nescrisă, dar respectată de ambii: ce mai fac copiii, cât de frig e în Canada, ce reparații mai necesită Mazda noastră din 2008, cum se simte mama, cum crește sau descrește glicemia, câte lemne mai trebuie de cumpărat pentru iarnă, câte femei prin sat încă îl mai susțin pe Șor și se războiesc cu maică-mea pentru că ea a votat cu „gheii lu’ maiosando din PAS”… Iar dacă întindeam bine vorba puteam încheia cu un șir de lacrimi de dor, care deveneau suspine, și cu o semi șoaptă: „te iubesc tare tare și te rog să fii sănătoasă”. Iar eu mă întorceam la răscolit prin gunoiul informațional al știrilor politice moldovenești, iar mama în singurătate își pornea radio Noroc sau vreun buletin la Jurnal TV. Destul de des conversațiile se terminau și cu „hai mai repede, mama, trebuie să fug. Hai mama, trebuie să plec. Mama, eu azi filmez. Eu revin la tine după asta, OK?”, își amintește Andrei Bolocan.

„În ultimii zece ani de trai în Canada veneam aproape în fiecare vară în Moldova. Iar anul ăsta planificam să vin pe… mai mult timp decât un sezon. Pe 28 iunie seara am aterizat la Chișinău, iar pe 29 m-am pornit la Orhei să o vizitez pe mama la spitalul raional. Așa cum diabetul îi dădea târcoale de mai mulți ani, ea a suferit o criză și a fost nevoie de internare. Când am aflat că mama e la spital încă eram la Montreal și ticseam 10 ani de trai în diasporă în cinci genți împreună cu fetele mai mari, Eva și Sonia. Îmi tot șopteam printre lacrimi că există atâta iubire, iubire fără margini, care niciodată nu dispare. Asta mă consola și îmi dădea speranța că o voi revedea pe mama în curând, ea se va face bine și noi iar vom pleca să vizităm vreun Berlin sau Varșovia pentru ca tot internetul moldovenesc să afle ce fecior exemplar are maică-mea”, dezvăluie el despre momentul în care a aflat că mama sa a fost internată la spital.

„La spital, în drum spre terapie intensivă, m-a întâlnit un medic care m-a recunoscut și mi-a mulțumit pentru ceea ce fac la Lumina, Internetu’ Grăiește. A fost atât de cald cu mine și blând, încât o parte din mine a anticipat că urmează o furtună. Îmi pare rău că am o memorie slabă la nume de oameni, i-aș mulțumi. Interacțiunea cu el m-a pregătit emoțional pentru ceea ce a urmat. El, medicul, deja știa.
În scurt timp s-a deschis ușa secției și un doctor a venit spre noi. Eram împreună cu frate-meu, Vitalic, care s-a mutat de câteva zile în sat și o vizita pe mama la spital”.

– Bună ziua.
– Bună ziua.
– Sunteți feciorii doamnei Maria?
– Da.
– Uitați-vă… Îmi pare rău, dar acum două ore ea a suferit încă o criză diabetică, noi am încercat să o salvăm, dar din păcate… inima ei s-a oprit.

„Mama nu mai este. Mama a murit. Câteva săptămâni după moartea mamei mă trezeam cu un singur gând în cap: mama nu mai este. Mama a murit”, scrie Andrei Bolocan în eseu.

Eseul integral „Iubirea e încă aici” poate fi citit pe sursa inițială – Moldova.org.

Pentru cele mai importante știri și diverse articole, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

07 Nov. 2026, 14:29
 // Categoria: Slider // Autor:  Daniela Baranovschi
07 Nov. 2026, 14:29 // Slider //  Daniela Baranovschi

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!