Studenții de la Universitatea Tehnică a Moldovei vor beneficia, începând cu noul an de studii, de condiții mai bune de trai. Universitatea a inaugurat, după renovare, căminul nr. 8, care dispune de 202 locuri. Lucrările de reparație capitală și dotare au costat circa 8,5 milioane de lei, din care 6,4 milioane sunt resurse alocate de Ministerul Educației și Cercetării, prin programul de finanțare complementară.

„Renovarea acestui cămin face parte din efortul nostru de modernizare a căminelor studențești. Investițiile în cămine este ceea ce solicită cel mai mult studenții în sondajele pe care le-am efectuat cu ei. Tot mai mulți studenți aleg să vină la studii în Republica Moldova, iar condițiile de cazare sunt un element atunci când iau decizia să vină aici la studii. Și atunci este foarte important să răspundem acestor așteptări”, a spus Dan Perciun, prezent la eveniment.

În cămin au fost schimbate toate rețelele de încălzire și electricitate. Au fost schimbate geamurile și ușile, iar acoperișul a fost reconstruit.

Toate camerele au fost renovate și amenajate cu mobilier nou, iar bucătăriile și blocurile sanitare au fost modernizate și dotate cu echipamente noi. De asemenea, a fost deschisă și o sală de calculatoare.

„În următoarea perioadă urmează digitalizarea căminului, vor fi instalate puncte de acces la rețeaua internet, astfel ca studenții din cămine să poată beneficia de toate aplicațiile și serviciile digitale pe care le oferă UTM”, susține rectorul Viorel Bostan.

Potrivit Ministerului Educației, în ultimii patru ani, cel puțin 10 cămine studențești au beneficiat de investiții de circa 93 de milioane de lei din buget pentru renovarea și modernizarea condițiilor de trai ale studenților.

Totodată, pentru reparația capitală a altor două cămine, unul de la Universitatea de Stat din Moldova și altul de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, sunt alocate resurse în valoare de circa 3,6 milioane de euro din proiectul Băncii Mondiale, iar un cămin al Universității „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul trece la etapa actuală printr-o reconstrucție capitală datorită investițiilor făcute de Guvernul României și cel al Republicii Moldova, cu o valoare totală de 47 de milioane de lei.

Pe lângă aceste eforturi care s-au făcut până acum, alte 16 cămine urmează a fi renovate integral cu investiții de 30 de milioane de euro: 7 – cu sprijinul Băncii Mondiale, 6 – de către Agenția Germană și Franceză de Dezvoltare, iar 3 – din banii alocați de Banca Consiliului Europei.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#camin #reparatie #UTM

Scenaristul și publicistul Mihai Poiată vorbește despre personalitatea complexă a regizorului Emil Loteanu, despre ambițiile sale artistice, dezamăgirile care i-au marcat cariera și dificultățile întâmpinate după revenirea la Chișinău. Într-un interviu acordat pentru Realitatea, Poiată evocă întâlnirile cu cineastul și explică de ce succesul nu i-a adus întotdeauna și satisfacția pe care o căuta.

Mihai Poiată povestește că prima întâlnire cu cinematografia lui Loteanu a avut loc în 1966, când a vizionat filmul „Poienile Roșii”, la Casa de Cultură din satul Cojușna. Pentru adolescentul de atunci, experiența a fost una neașteptată, mai ales că vedea pentru prima dată un film realizat în limba română.

„Eu priveam pentru prima oară un film în limba mea maternă. Eu nici nu admiteam gândul că pot fi produse, realizate filme în limba română sau moldovenească, cum îi ziceam noi pe atunci”, își amintește scenaristul.

Vorbind despre personalitatea regizorului, Poiată spune că Loteanu transforma fiecare apariție publică într-un adevărat spectacol. Avea grijă de imaginea sa, de felul în care se prezenta și de impresia pe care o lăsa asupra celor din jur.

„El făcea un spectacol din fiecare apariție a lui în public”, afirmă Mihai Poiată, adăugând că regizorul era artist chiar și în situațiile care nu aveau legătură directă cu arta. Unul dintre aspectele care îl caracterizau pe Loteanu era, în opinia scenaristului, importanța pe care o acorda recunoașterii publicului. Regizorul urmărea atent reacțiile spectatorilor și măsura succesul inclusiv prin durata aplauzelor de la premiere.

„El cronometra aplauzele, cât durează aplauzele, să zicem, la premieră, pentru că acestea erau un indiciu. El avea niște măsurări altele decât le avea un critic”, explică Poiată.

Potrivit acestuia, atunci când reacțiile publicului nu corespundeau așteptărilor sale, Loteanu devenea dezamăgit. Această sensibilitate față de succesul exterior ar fi contribuit la paradoxul destinului său: un artist cunoscut și apreciat, dar care nu părea să fie pe deplin mulțumit de propriile realizări.

Scenaristul a vorbit și despre dificultățile întâmpinate de Loteanu după revenirea la Chișinău. Mihai Poiată consideră că Loteanu s-a confruntat cu o realitate în care cinematografia locală nu beneficia de resursele financiare și condițiile necesare pentru producția de filme de lungmetraj.

Mihai Poiată a amintit și despre presiunile sistemului sovietic, despre mecanismele de cenzură prin care trebuiau să treacă producțiile cinematografice, dar și despre felul în care regizorul a reușit să-și păstreze o identitate artistică distinctă. În opinia lui Mihai Poiată, moștenirea lui Emil Loteanu nu trebuie redusă la imaginea unui cineast legendar, ci redescoperită prin vizionarea și analiza filmelor sale.

„Nu trebuie să facem nicio icoană din Emil. Atunci când se face icoană, atunci nu mai privim filmele.”

Filmele lui Loteanu continuă să transmită o lecție importantă despre relația dintre artă, istorie, mit și identitatea culturală, spune Mihai Poiată.

Interviul cu Mihai Poiată face parte din seria materialelor dedicate celor 90 de ani de la nașterea lui Emil Loteanu, unul dintre cei mai importanți regizori din cinematografia moldovenească.