Cântărețul Mihai Trăistariu din România, în vârstă de 47 de ani, nu poate să stea departe de Eurovision. Pe bună dreptate, de altfel, este concursul care l-a consacrat în anul 2006, atunci când a participat cu piesa „Tornero” și care a fost fredonată ani la rând. Artistul are de gând să își facă revenirea în forță, dar partea interesantă abia urmează. El a spus pentru Cancan că ar vrea să participe pentru o altă țară, iar asta nu din lipsă de patriotism, ci pentru că România a anunțat că nu va participa anul acesta la celebra competiție.

Celebrul artist vrea cu orice preț să participe la Eurovision și să câștige marele premiu. Având în vedere faptul că România a anunțat că nu va fi pe lista țărilor concurente de anul acesta la competiția muzicală, Mihai Trăistariu vrea să își bifeze apariția, dar pentru o altă țară. Piesa este deja pregătită, iar cântărețul ne-a povestit totul despre melodia cu care ar vrea să dea lovitura.

În plus, a spus și care sunt țările pe care le-a luat în calcul. Este vorba despre Olanda și San Marino, iar interpretul recunoaște că nu a luat încă o decizie definitivă în ceea ce privește țara pe care o va reprezenta.

Interpretul a dezvăluit că piesa pentru Eurovision este deja pregătită, iar din spusele sale, melodia cu are a ales să participe este una lentă, emoționantă, care va ajunge la sufletele ascultătorilor. Însă Mihai Trăistariu nu a luat o hotărâre în ceea ce privește țara pe care o va reprezenta. Lupta se duce între Olanda și San Marino, iar cântărețul nu se grăbește să ia o decizie. Asta deoarece există și speculații conform cărora România s-ar putea să participe până la urmă la faimosul concurs.

„Eu am deja o piesă pentru Eurovision. Trebuie să mă hotărăsc pentru care țară voi participa. Am deja câteva opțiuni, pentru că mi-au scris oameni din Olanda, din San Marino, sunt niște țări care promit. Nu știu exact ce să fac, pentru că am auzit și un zvon că ar participa și România până la urmă. Am auzit că se vehiculează faptul că e în discuții și România. Procedeul e simplu, se trimit materialele pe mail, pentru orice țară. Se completează un formular cu nume, prenume. E o taxă de participare, de 50 sau 100 de euro. Trebuie să existe ș semnătura compozitorului, textierului și interpretului. Iar melodia de încarcă mp3. Apoi, aștept rezultatul. Și pentru România s-au înscris mulți străini în alți ani. Eu mi-aș fi dorit să particip pentru Republica Moldova, pentru că mă iubesc mulți oameni acolo, dar nu se poate, decât dacă ești cetățean moldovean. Dar ei nu acceptă așa ceva. Dar probabil voi avea șanse mai mari în țările mici. Piesa este deja pregătită, este o piesă de suflet, cu un mesaj puternic, emoționant. Cu siguranță va ajunge la inimile oamenilor”, a declarat Mihai Trăistariu.

Dar noutățile de la Mihai Trăistariu nu vin doar pe partea artistică, ci și pe cea de business. Cântărețul are gând să își deschidă în viitor o pensiune la munte, mai exact la Piatra Neamț, locul său natal. Solistul spune că muntele va avea întotdeauna în sufletul său un loc aparte. Tocmai de aceea își dorește să vândă tot ce deține la malul Mării Negre și să se retragă la aer curat.

„Eu vreau să fac o pensiune la Piatra Neamț. Am de gând să mă mut la bătrânețe acolo, când voi avea 60 de ani, pentru că e liniște. Și aș vrea să am venituri de acolo, de aceea vreau să îmi deschid o pensiune. Am și rudele acolo, mi-ar fi mai simplu să mă mut acolo. Eu oricum m-am născut la munte, m-am mutat la mare dintr-un moft. Dar eu aș avea nevoie să stau la munte, la aer curat, dar am nevoie și de venituri acolo. Mai am și rude acolo, ar fi foarte bine. La un moment dat voi vinde ce am, pentru că nu mă voi putea ocupa și de mare, de tot”, a mărturisit îndrăgitul artist.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#eurovision #Mihai Trăistariu

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.