În ultimii ani, violența bandelor urbane a devenit larg răspândită în unele țări europene – de la frecventele atacuri cu mitralieră din Bruxelles până la asasinate plătite în încheierile de socoteli dintre traficanții de droguri din Olanda. Statisticile de sfârșit de an arată însă că Bruxelles pare a fi devenit de departe cea mai violentă capitală a Europei. Lucru cu atât mai demn de atenție, cu cât orașul este la propriu „capitala Europei”, adăpostind principalele instituții ale UE, sindicatele mondiale, felurite alte instituții internaționale, precum și sediul NATO, transmite Moldova 1.
Aproape 100 de incidente armate nocturne — 96 mai precis — au fost recenzate anul acesta în Bruxelles, ducând la moartea prin împușcare a 8 persoane, pe lângă 43 de răniți de gloanțe.
Lucru trecut de mulți cu vederea: deja în august 2025, rețeaua Euronews clasa Bruxelles ca fiind cel mai periculos mare oraș din Europa, cu un număr de incidente armate pe cale de a depăși Marsilia, centrul traficului de droguri și al criminalității din Franța. Căci drogurile și luptele între bande pentru teritoriu, pentru controlul străzilor, sunt principalul declanșator al acestor incidente.
Sigur, suprimarea frontierelor în interiorul Uniunii Europene a fost benefică pentru cetățeni, stimulând mobilitatea, dar a fost benefică și pentru criminalitatea organizată. Unul dintre cele mai mari traficuri de droguri din Europa este astfel bazat în Belgia, cu rețele care operează și în Olanda, având legături cu traficanți din America de Sud, în special din Costa Rica și Columbia, de unde drogurile sunt trimise în Europa camuflate în transporturi de fructe sau alte produse aparent inocente. Portul Rotterdam din Olanda (cel mai mare din Europa) și portul Antwerpen din Belgia (Anvers, al doilea ca mărime în Europa) sunt punctele de intrare a cocainei în UE.
Încetul cu încetul, în Bruxelles centrul orașului, între Gara de Nord și Gara de Sud (Midi), a devenit noaptea o zonă de non-drept. Aici trebuie precizat cazul particular al Bruxelles-ului. În general, structura orașelor europene este opusul celei a orașelor americane… cu excepția „capitalei” Europei, Bruxelles. Aici, în Bruxelles, ca în marile orașe americane, centrul (the „downtown”) e dărâmat și lăsat în paragină, plin de criminalitate nocturnă, droguri, violență și prostituție. În schimb, ca în America, suburbiile (the „uptown”) din Bruxelles sunt oaze de verdeață, cu vile, copaci, locuite de funcționari bogați care conduc doar ziua spre „downtown” pentru slujbele lor la bănci, bursă, NATO sau UE.
Bruxelles este astfel cu totul opusul marilor orașe care sunt Parisul și Londra, unde totul se prezintă pe dos: centrul este acolo affluent și inaccesibil sărăntocilor, în vreme ce orașul e înconjurat, ca de inelele lui Saturn, de „orășele industriale”, „bidonvilles” și mahalale sinistre.
Asta, cu toate că Bruxelles este a treia regiune bogată a Europei după Londra și Paris. Dar se întâlnesc aici disparități enorme de la un cartier la altul. Cartierele (sau districtele, sectoarele) se numesc „communes”, sunt în număr de 19 și beneficiază de o autonomie de tip cvasi-medieval, fiecare comună având poliția ei, urbanismul ei, impozite locale și particularități folclorice… Un conglomerat de 19 entități cu identități distincte.
Este o situație administrativ-urbană unică, datorată arhitecturii instituționale extrem de complicate a Belgiei. Dar, pe deasupra, de mai bine de un an și jumătate — 570 de zile — Bruxelles funcționează fără guvern, fără un buget votat de parlamentul local.
Anul acesta, pentru prima oară, au avut loc și manifestații ale simplilor cetățeni care cereau partidelor politice să pună odată capăt negocierilor în culise și să doteze în sfârșit orașul cu un guvern — Bruxelles fiind a treia entitate administrativă a Belgiei, țară federală, alături de Flandra și Valonia. Ar fi fost un frumos cadou de sărbători pentru populație, mai ales că pocnetul petardelor seamănă foarte mult cu cel al împușcăturilor, așa încât oamenii nu mai știu cum să sărbătorească în stradă.
Clasamentul periculozității marilor orașe din UE
Mai multe orașe europene se confruntă cu creșterea criminalității organizate și a violenței armate, însă într-un oraș atât de important politic cum este Bruxelles violența a devenit sistemică, legată în principal de bandele de traficanți de droguri, deși o oarecare insecuritate este adusă și de absența unei adevărate administrații a orașului (care nu a reușit în 570 de zile să-și găsească un guvern), ceea ce a făcut să crească enorm numărul de imigranți ilegali și oameni ai străzii.
Violența bandelor de traficanți de droguri a escaladat în cartierele Anderlecht și Molenbeek, dar și în centru, iar împușcăturile au devenit frecvente în capitala belgiană (aproape 100 anul acesta).
În vară, ministrul federal de interne al Belgiei, Bernard Quintin, propusese chiar să se trimită soldați în patrulă pe străzile din Bruxelles pentru a preveni incidentele criminale.
Alte orașe periculoase, urmând o evoluție similară cu a Bruxelles-ului, sunt Stockholm, capitala Suediei, și mai ales portul Marsilia, un alt punct important pentru mafiile drogurilor.
Dar nici Amsterdam nu stă cu mult mai bine, acolo bandele de traficanți de droguri folosind frecvent explozibili împotriva rivalilor.
Revenind la Bruxelles, „capitala Europei”, autoritățile recunosc că orașul nu a mai cunoscut niciodată astfel de violențe armate de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial încoace. În medie, la Bruxelles are loc un atac armat la fiecare două săptămâni. Majoritatea acestor evenimente provin din ciocniri între organizații criminale care se luptă pentru controlul celor mai profitabile puncte de vânzare a drogurilor, cunoscute sub numele de „puncte fierbinți”.
Poliția subliniază chiar vârsta fragedă a multor făptași, a traficanților, fiind vorba uneori de adolescenți cu vârste cuprinse între 15 și 20 de ani.
Liberalii din guvernul federal, guvern de coaliție condus de premierul naționalist flamand Bart De Wever, au propus așadar organizarea de patrule militare pe străzile Bruxelles-ului, așa cum s-a făcut în urma atacurilor teroriste de la Paris (2015) și din nou în Bruxelles (2016).
Însă un alt partid de guvernământ, creștin-democrații flamanzi din CD&V, își condiționează acordul privind prezența militară de adoptarea unor măsuri de combatere a supraaglomerării închisorilor. Închisorile belgiene găzduiesc în prezent peste 13.600 de deținuți pentru doar 11.000 de locuri disponibile. Peste 670 de deținuți dorm pe dușumele, iar 3.200 de condamnați așteaptă acasă să se elibereze un loc în celulă.
Ministra Justiției, Annelies Verlinden (CD&V), propune eliberarea prizonierilor cu un an înainte de sfârșitul pedepsei, în loc de șase luni cât este în prezent. Această măsură, care ar putea degaja 450 de locuri în închisori, se confruntă cu o opoziție categorică din partea liberalilor francofoni, care nu ar putea să justifice asemenea eliberări anticipate în fața alegătorilor lor.
Până acum, membrii coaliției guvernamentale federale s-au tot ciondănit fără a ajunge la un acord în această chestiune: locuri suplimentare în închisori în schimbul unor uniforme militare de camuflaj pe străzi.
