Semințe de chia. Mici dar puternice, semințele de chia sunt o sursă importantă de nutrienți. O porție de 2 linguri de semințe de chia conține 9 grame de fibre, 4 grame de proteine și o cantitate semnificativă de micronutrienti, inclusiv fier, magneziu, fosfor și zinc.

O sursă excelență de acizi grași omega-3, semințele de chia pot susține sănătatea inimii prin scăderea colesterolului total, a trigliceridelor și a colesterolului LDL (rău) în timp ce crește colesterolul HDL (bun), conform unei meta-analize din 2021. Semințele de chia reduc, de asemenea, tensiunea arterială la pacienții cu diabet de tip 2.

Potrivit United States Department of Agriculture seminţele de chia conţin de şase ori mai mult calciu decât laptele integral. În plus onțibn o mare cantitate de bor care contribuie la absorbţia optimă a calciului şi a magneziului.

Semințele de chia pot fi adăugate în salate, sandviciuri, supe, în cerealele pe care le mâncați dimineața cu lapte sau pot fi consumate cu iaurt. Pot fi amestecate în shake-uri sau smoothie-uri sau adăugate produselor de patiserie sau panificație.

De regulă, în tratarea dezechilibrelor hormonale se recomandă adoptarea unei diete atente, însă principala problemă apare în obținerea echilibrului ideal între acizii grași, întrucât majoritatea dietelor conțin prea mulți acizi Omega 6 și prea puțini acizi grași Omega 3.

Semințele pot fi consumate în moduri variate precum: salate de legume și fructe, muesli, produse de panificație, rețete de paste și orez etc.

Seminţele de dovleac sunt o sursă excelentă de vitamina A (betacaroten şi alfacaroten), vitamina C, potasiu, fibre alimentare, mangan, acizi graşi Omega 3, vitamina B1, cupru, vitaminele B6, B3, B5 şi triptofan. Important este şi faptul că uleiul de seminţe de dovleac normalizează valorile colesterolului şi îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, desfundând arterele, ceea ce este de mare ajutor în prevenirea unor complicaţii majore la persoanele supraponderale.

Seminţele de dovleac îmbunătăţesc activitatea splinei, a pancreasului şi a stomacului, tratează inflamaţiile, stările febrile şi abcesul pulmonar, anihilează toxicitatea unor alimente şi chiar combat dependenţa de opiu. De asemenea, ajută la regenerarea celulelor, ceea ce ţine bătrâneţea la distanţă mai mult timp.

Semințele de susan previn bolile de inimă. Datorită conținutului ridicat de grăsimi mononesaturate, semințele de susan scad nivelul de colesterol rău LDL și curăță vasele de sânge de sedimentele grase. Astfel, inima va fi protejată de boli precum ateroscleroza, iar circulația sângelui va fi îmbunătățită.

De asemenea, semințele de susan reglează tensiunea arterială, care la rândul ei poate provoca diverse boli cardiovasculare.

Semințele de in previn cancerul. Pe lângă proteine, acizi graşi esenţiali şi fibre alimentare, seminţele de in mai conţin o substanţă care le confirmă statutul de seminţe-minune: lignina. Aceasta este o categorie aparte de fitoestrogeni (echivalentul hormonilor la plante) – substanţe care acţionează foarte asemănător estrogenilor, hormonii sexuali feminini.

Lignina are o capacitate antioxidantă importantă, fiind capabilă să neutralizeze o mare parte din radicalii liberi din organism. Deşi se găseşte în mai multe plante, seminţele de in se numără printre cele mai bune surse de lignină (0,3 grame de lignină la 100 de grame de seminţe).

Lignina conferă seminţelor de in calitatea de arme antitumorale. Mai multe studii au arătat că lignina are proprietăţi antiangiogenice, adică opreşte formarea de noi vase de sânge la nivelul tumorilor canceroase existente.

Dar calităţile anticancer ale seminţelor de in sunt date şi de acizii graşi Omega 3, care previn dezvoltarea celulelor canceroase, împiedicându-le să se ataşeze de celulele sănătoase ale corpului. Astfel, consumând cu regularitate seminţe de in, suntem mai protejaţi de cancerul de prostastă, de colon şi de sân.

Pe piaţă se găsesc astăzi atât seminţe întregi, cât şi măcinate şi chiar ulei din seminţe de in. Specialiştii atrag atenţia că formele gata măcinate nu sunt de preferat, fiindcă la scurt timp după ce interiorul, care este partea cea mai preţioasă din punct de vedere nutriţional a seminţei, este expus la lumină, oxidează şi îşi pierde mare parte dintre calităţile benefice.