De la intrarea în funcţiune a telescopului spaţial James Webb al agenţiei spaţiale americane NASA, în 2022, astronomii au fost surprinşi să descopere găuri negre super-masive care au existat în universul timpuriu. Noile observaţii realizate cu telescopul James Webb vizează o gaură neagră super-masivă numită LID-568, care exista atunci când cosmosul avea aproximativ 11% din vârsta sa actuală.

În centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, se ascunde o gaură neagră super-masivă, de aproximativ patru milioane de ori mai mare decât masa Soarelui, numită Sagittarius A*, scrie Agerpres. De fapt, aceste obiecte, a căror masă creşte în timp prin consumul de materie care ajunge prea aproape de ele, se află în centrul celor mai multe galaxii. Însă de la intrarea în funcţiune a telescopului spaţial James Webb al agenţiei spaţiale americane NASA, în 2022, astronomii au fost surprinşi să descopere găuri negre super-masive care au existat în universul timpuriu – mai devreme decât se credea că era posibil având în vedere timpul necesar pentru a dobândi o masă atât de mare. Noile observaţii ale unei astfel de găuri negre primordiale oferă o perspectivă asupra modului în care s-ar fi putut întâmpla acest lucru – prin episoade de creştere supraîncărcată, transmite marţi Reuters. Găurile negre sunt obiecte extrem de dense, cu o gravitaţie atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate scăpa. Datorită atracţiei gravitaţionale imense, masa lor creşte prin absorbţia de materiale precum gaz, praf şi stele care ajung suficient de aproape.

„Existenţa găurilor negre super-masive în universul timpuriu ne pune la îndoială modelele actuale referitoare la formarea şi creşterea găurilor negre”, a declarat Hyewon Suh, specialistă în astronomie la Observatorul Internaţional Gemini din Hawaii şi la NOIRLab, al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă (NSF) din SUA, autoarea principală a studiului publicat în jurnalul ştiinţific Nature Astronomy.

Noile observaţii realizate cu telescopul James Webb vizează o gaură neagră super-masivă numită LID-568, care exista atunci când cosmosul avea aproximativ 11% din vârsta sa actuală – la circa 1,5 miliarde de ani după evenimentul Big Bang de acum 13,8 miliarde de ani, care a dat naştere universului. LID-568 are o masă de aproximativ 10 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui, deci de două ori şi jumătate mai mare decât cea a Sagittarius A*. Cercetătorii nu au determinat încă masa galaxiei sale de origine.

Potrivit observaţiilor, LID-568 dobândeşte masă într-un ritm mai rapid decât se credea posibil anterior. Telescopul James Webb a arătat că, pe baza cantităţii de energie observate, LID-568 pare să consume materie – fenomen cunoscut sub numele de acreţie – de peste 40 de ori mai mult decât maximul ipotetic – limita Eddington – pentru o astfel de activitate.

„Limita Eddington este o limită teoretică pentru producţia maximă de energie pe care gaura neagră o poate produce prin procesul de acreţie. Această limită teoretică presupune că forţa de ieşire a radiaţiei produse în timpul procesului de acreţie echilibrează gravitaţia materialului care se infiltrează”, a declarat specialista în astronomie şi coautoarea studiului Julia Scharwachter de la Observatorul Gemini şi NOIRLab.

Se crede că aceste găuri negre primordiale au luat naştere fie în urma morţii explozive a primei generaţii de stele din univers, fie prin prăbuşirea norilor mari de gaz prezenţi în universul timpuriu.

„Descoperirea LID-568 sugerează că o parte semnificativă a creşterii masei poate avea loc în timpul unui singur episod de acreţie rapidă. Acest lucru ar putea ajuta la explicarea modului în care găurile negre super-masive s-au format atât de devreme în univers, indiferent de modul în care şi-au avut originea”, a spus Suh. „Până acum, ne-a lipsit confirmarea observaţională a modului în care aceste găuri negre au putut creşte atât de rapid în universul timpuriu”, a adăugat specialista.

Un indiciu cheie al creşterii unei găuri negre super-masive este emisia de raze X, radiaţii electromagnetice de înaltă energie cu lungimi de undă foarte scurte. Materialul care se roteşte în jurul unei găuri negre super-masive înainte de a fi consumat este supraîncălzit şi străluceşte puternic în lungimi de undă de raze X. Cercetătorii au observat pentru prima dată LID-568 cu ajutorul Observatorului de raze X Chandra al NASA şi apoi au studiat-o mai îndeaproape folosind capacităţile de observare în infraroşu ale telescopului James Webb. Observaţiile telescopului James Webb sugerează existenţa unui fel de mecanism prin care o gaură neagră poate să înghită materie într-un ritm mai rapid decât se credea posibil până acum.

„LID-568 este remarcabilă datorită ratei sale extreme de creştere şi a faptului că există atât de devreme în univers”, a declarat Suh. „Încă nu ştim cum reuşeşte LID-568 să depăşească limita Eddington. Pentru a investiga în continuare, avem nevoie de mai multe date, aşa că plănuim să efectuăm observaţii ulterioare cu Webb”, a precizat cercetătoarea.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#gaura neagra #James Webb

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizează că Uniunea Europeană trebuie să-și consolideze urgent capacitatea de prevenire și gestionare a dezastrelor, într-un context în care incendiile forestiere, inundațiile și fenomenele meteorologice extreme devin tot mai frecvente și pot lovi simultan mai multe țări. Bruxelles-ul vrea să pună mai mult accent pe anticiparea crizelor, însă finanțarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice rămâne o provocare, scrie Digi24.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizează că Uniunea Europeană trebuie să se pregătească pentru o nouă realitate, în care dezastrele naturale sunt tot mai frecvente, mai severe și pot afecta simultan mai multe regiuni.

„Trebuie să fim pregătiți pentru o lume în care evenimentele extreme se produc mai des, în mai multe locuri și în același timp”, a declarat von der Leyen luni, în timpul unei vizite la Centrul European de Intervenție în Situații de Urgență, o unitate din cadrul departamentului de protecție civilă al Comisiei Europene.

Șefa executivului comunitar a subliniat că natura situațiilor de urgență se schimbă, pe măsură ce schimbările climatice favorizează fenomene meteorologice extreme tot mai imprevizibile. În același timp, crizele se pot suprapune și pot depăși capacitatea de intervenție a unei singure țări. Comisia Europeană vrea, prin urmare, să mute accentul de la reacția la dezastre către prevenirea și anticiparea acestora.

Von der Leyen a evidențiat amploarea operațiunilor europene de combatere a incendiilor forestiere din această vară. Mecanismul de protecție civilă al UE a fost activat de 10 ori pentru incendii forestiere începând din aprilie.

Aproape 800 de pompieri au fost prepoziționați în zone cu risc ridicat, iar echipe din 25 de țări au fost mobilizate pe parcursul verii. Începând din luna mai, Europa s-a confruntat cu patru valuri de căldură.

Comisarul european pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Hadja Lahbib, a declarat că aproximativ 300.000 de persoane au fost evacuate în această vară din cauza incendiilor forestiere.

„Avem o strategie bună, dar trebuie să intensificăm eforturile, deoarece schimbările climatice nu bat la ușă, ci sunt deja înăuntru. Sunt în Europa; din păcate, suntem continentul care se încălzește cel mai rapid”, a afirmat Lahbib.

Peste 600.000 de hectare au ars

Potrivit Comisiei Europene, în acest an au ars peste 600.000 de hectare în Uniunea Europeană, mai mult decât dublul mediei pe termen lung din ultimele două decenii.

În acest context, von der Leyen susține că simpla mobilizare a resurselor după izbucnirea unui incendiu, a unei inundații sau după producerea unui alt dezastru nu mai este suficientă.

UE vrea ca experiența acumulată în timpul fiecărei crize să fie folosită pentru îmbunătățirea pregătirii și pentru reducerea timpului de reacție la următoarea situație de urgență.

Problema este însă finanțarea. Guvernele europene sunt deja presate să reducă cheltuielile, iar discuțiile privind viitorul buget pe termen lung al UE adâncesc tensiunile. Mai multe state, printre care Germania, Austria, Danemarca, Finlanda, Țările de Jos și Suedia, susțin reducerea bugetului propus pentru perioada 2027–2034.

Comisarul european pentru acțiuni climatice, Wopke Hoekstra, a recunoscut dificultățile financiare, dar a argumentat că investițiile în prevenție sunt mai puțin costisitoare decât reconstrucția după producerea dezastrelor.

„Toate dovezile arată că realizarea investițiilor inițiale este mult mai ieftină decât a fi pur și simplu lovit de incendii, de inundații și apoi a plăti pentru daune. Asta este pur și simplu mult mai costisitor”, a declarat Hoekstra.

De la dezastre naturale la amenințări hibride

Strategia europeană de protecție civilă se schimbă și dintr-un alt motiv: autoritățile trebuie să fie pregătite nu doar pentru dezastre naturale izolate, ci și pentru crize multiple care se desfășoară în același timp.

Inundațiile, incendiile forestiere și alte fenomene meteorologice extreme se pot suprapune cu atacuri cibernetice, acte de sabotaj asupra infrastructurilor critice sau perturbări ale sistemelor energetice și sanitare. Astfel de amenințări „hibride” pot afecta grav viața de zi cu zi fără să semene cu un atac militar convențional.

În acest context, comisarii europeni din statele de pe flancul estic i-au cerut recent Ursulei von der Leyen să ia măsuri urgente în fața amenințărilor rusești tot mai mari la adresa statelor baltice, inclusiv prin numirea unui coordonator de nivel înalt pentru regiune.

În martie 2025, Hadja Lahbib avertiza deja asupra necesității unei coordonări europene mai bune, a unor rezerve de urgență și a unei populații mai reziliente.

Una dintre măsurile propuse vizează pregătirea gospodăriilor pentru situații de criză, astfel încât oamenii să poată face față pe cont propriu timp de cel puțin 72 de ore.

Pentru Bruxelles, provocarea următorilor ani nu mai este doar capacitatea de a interveni după producerea unui dezastru, ci și aceea de a anticipa crizele, de a limita efectele lor și de a se asigura că Europa poate face față unor situații de urgență care se produc simultan în mai multe locuri.