Faptul că Jeff Bezos a cumpărat un superiaht a readus în atenția publică lumea secretă a globetrotterilor bogați, care se bucură de aceste simboluri ale statutului social. Experții spun că industria superiahturilor este în plină expansiune de mai mulți ani, chiar și în timpul încetinirii economiei cauzată de pandemie. Bezos, fondatorul Amazon și cel mai bogat om din lume, și-a văzut averea aproape dublându-se din 2017, pe măsură ce tot mai mulți oameni au apelat la cumpărături online, motiv pentru care l-a făcut să-și construiască un superiaht de mărimea piramidei din Giza

În acest context, șantierele navale au continuat să producă megaiahturi despre care experții spun că sunt din ce în ce mai mari, pe măsură ce câștigă popularitate. Potrivit experților și brokerilor, în 2020 s-au vândut mai multe iahturi decât oricând, urmând ca anul 2021 să bată din nou recordurile de vânzări.

Nava de 127 de metri este construită în Olanda

Nava de 127 de metri a lui Bezos este construită în Olanda, de compania Oceanco, potrivit Bloomberg News. Se estimează că va costa aproximativ 500 de milioane de dolari, o picătură în ocean pentru cel mai bogat om din lume, a cărui avere a crescut cu 13 miliarde de dolari, într-o singură zi, în 2020. Averea sa este estimată acum la aproape 200 de miliarde de dolari.

Anthony Hopkins Speaks out After Winning Oscar’s Award Over Chadwick Boseman

Prețul respectiv nu include un „iaht de asistență” mai mic pe care Bezos intenționează să îl cumpere. Iahtul mai mic are o platformă de aterizare pentru elicopter – iubita lui Bezos, vedeta TV Lauren Sanchez, este pilot de elicopter. Iahtul principal nu poate avea propriul heliport din cauza celor trei catarge pe care le are.

De asemenea, iahtul mai mic va avea și alte facilități, cum ar fi mașini, bărci cu motor de lux și, probabil, chiar și un submarin, spun experții.

Iahtul lui Bezos este aproape la fel de mare ca Marea Piramidă din Giza

Potrivit Bloomberg, proiectul de superiaht, extrem de secret, cunoscut sub numele de Y721, urmează să fie finalizat luna viitoare. Este probabil ca ordinul lui Bezos să fi fost plasat acum câțiva ani, deoarece construcția navelor la comandă poate lua până la cinci ani, potrivit Mediafax.

Oceanco nu a comentat proiectul. Anterior, firma a construit Black Pearl, de 350 de metri, cel de-al doilea cel mai mare iaht cu vele din lume.

Nu există o definiție oficială a unui superiaht (față de un iaht obișnuit), dar în industrie termenul se referă, în general, la un vas care are peste 74 de metri lungime. Unii contestă această definiție, spunând că termenul de superiahturi se aplică navelor de peste 60 de metri lungime. Unii brokeri au ajuns chiar la termenul „gigaiaht” pentru a se referi la navele mai lungi de 90 de metri.

Iahtul lui Bezos este aproape la fel de mare ca Marea Piramidă din Giza, dacă nava ar fi așezată vertical, sau cam jumătate din Turnul Eiffel. Potrivit US National Marine Manufacturers Association, vânzările de bărci au atins maximul a 13 ani în 2020, reflectând modul în care oamenii se alegeau apa pentru activități sigure și distanțare socială.

În prezent există pe mări 9.357 iahturi de peste 20 de metri lungime. Aproximativ 85% dintre acestea sunt cu motor și 15% sunt iahturi cu vele, precum cel comandat de Bezos.

#Jeff Bezos #piramida #superiaht

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.