Ziua de 7 aprilie 2009 este trecută cu vederea de partidele politice, iar tinerii s-au ales cu o mare dezamăgire în urma evenimentelor de atunci. Invitații emisiunii „Consens Național” de la Rlive TV au declarat că liderii politici au uitat la scurt timp de instituirea Zilei Libertății, așa cum au promis, sau de monumentul Libertății care urma să fie ridicat în scuarul Parlamentului.

Istoricul Sergiu Mustață a afirmat că atitudinea autorităților a făcut ca ecoul evenimentelor din 7 aprilie să fie de scurtă durată, iar societatea să știe tot mai puțin despre așa-numita Revoluție Twitter.

„Nu știm să prețuim acele confruntări cu regimul autocrat și ceea ce s-a făcut după. S-a declarat Ziua Libertății. S-a făcut și un concurs pentru un monument al Libertății. Eu am fost și în comisie, am ales cea mai potrivită și cea mai reprezentativă creație, dar din păcate nu s-a dus la bun sfârșit deoarece confruntările politice au condus la griji mai mari decât păstrarea amintirii față de acele evenimente”, a spus Sergiu Mustață.

Potrivit avocatului Vadim Vieru, director de program drepturile omului al Asociației Promo-LEX, revolta din 7 Aprilie 2009 a fost ultima cea mai mare întrunire la care a participat un număr mare de tineri, după care a urmat o dezamăgire față de clasa politică.

„Cu regret aceasta a generat în final un val foarte mare de persoane care au părăsit țara. Noi, ca asociație, am reprezentant peste 40 de tineri maltratați și avem și dosare la CEDO, cu excepția unuia singur, toți tinerii asistați la CEDO au emigrat. Din discuții private cu ei, mulți mi-au spus că nu se simțeau confortabil aici pentru că retrăiau momentele tragice prin care au trecut. Tortura nu lasă doar urme fizice, dar și traume psihologice foarte profunde”, a menționat Vadim Vieru.

Revoluția Twitter, așa cum a fost numită în presa internațională din cauza conexiunilor create între protestatari de noile tehnologii informaționale, s-a declanșat după alegerile din 5 aprilie 2009. Nemulțumiți de rezultatele scrutinului câștigat de comuniști, sute de tineri au ieșit a doua zi în Piața Marii Adunări Naționale la un miting pașnic. După ce au fost înregistrate mai multe provocări, situația a degenerat într-o adevărată răscoală care a culminat a doua zi cu devastarea sediilor Președinției și a Parlamentului.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

În urma intervenției brutale a poliției, dar și a represiunilor care au urmat, sute de tineri au fost maltratați, iar cel puțin șase au murit în condiții suspecte. Alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie au pus Republica Moldova pe drumul european și au salvat țara de la o dictatură asemenea celor din fostul spațiu sovietic.

#7 aprilie 2009 #clasa politica #proteste #tineri

Premierul Vasile Tofan a recunoscut că Republica Moldova alocă o pondere importantă din Produsul Intern Brut pentru educație, însă a admis că rezultatele sistemului nu răspund în totalitate așteptărilor. Declarațiile au fost făcute în cadrul ceremoniei de premiere a laureaților concursului „Pedagogul Anului 2026”, unde șeful Guvernului a vorbit despre finanțarea învățământului și problemele cu care se confruntă sectorul, transmite bani.md.

„6% din PIB este o cifră foarte mare. Din puținul pe care îl avem, o pondere foarte mare merge la învățământ”, a declarat Tofan.

Premierul a comparat nivelul cheltuielilor pentru educație din Republica Moldova cu cel din Estonia și Finlanda, susținând că aceste state alocă mai puțin de 5% din PIB pentru acest domeniu. În același timp, șeful Guvernului a admis că, în pofida resurselor investite, autoritățile nu reușesc să răspundă pe deplin așteptărilor existente în sistem.

„Știu că este o perioadă foarte grea la moment. Știu că așteptările sunt foarte mari. Știu că nu livrăm în totalitate la aceste așteptări”, a spus premierul.

Tofan a dat asigurări că educația va rămâne o prioritate pentru actuala guvernare și că ponderea cheltuielilor pentru învățământ în PIB va fi menținută. Totodată, Tofan a afirmat că investițiile în educație vor continua, fără să anunțe însă măsuri concrete prin care finanțarea actuală ar urma să fie transformată în rezultate mai bune ale sistemului de învățământ.