Ziua Internațională a Copilului este un nou prilej de a vorbi despre drepturile copiilor, de a pune pe tapet problemele cu care se confruntă. Chiar dacă instituțiile statului, dar și ONG-urile în domeniul protecției copilului depun eforturi pentru a proteja și ajuta copiii, numărul celor abuzați este mare. Potrivit datelor Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale privind evoluția cazurilor de violență, neglijare, exploatare și trafic al copilului, în anul 2019, au fost înregistrați peste 9.000 de copii victime, iar în 2020 – în jur de 7000.

În acest context, Centrul Național de prevenire a abuzului față de copii, vine cu un mesaj.

„Ne dorim o societate în care toți copiii să fie protejați de orice formă de violență, iar acest lucru este posibil prin eforturi comune. Prevenirea este crucială, întrucât pot fi evitate consecințele grave ale violenței asupra copilului, dar și a întregii societăți. În acest context, CNPAC constată că acțiunile autorităților de prevenire a fenomenului nu sunt realizate eficient, și anume: lipsa planului de acțiuni privind realizarea Strategiei intersectoriale de dezvoltare a abilităţilor şi competenţelor parentale pentru anii 2016-2022; atât programele de educație parentală, cât și cele de dezvoltare a rezilienței copiilor față de abuz”, se arată în mesaj.

Deși foarte mulți copii continuă să fie afectați de violență, este încurajator faptul că, în ultimii ani, profesioniștii din cadrul sistemului de protecție a copilului și-au consolidat capacitățile de identificare a cazurilor și au scos din anonimat mii de copii victime sau martori ai diverselor forme de violență și neglijare.

Acest lucru se datorează inclusiv faptului că, începând cu anul 2014, au fost puse în aplicare Instrucțiunile privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, referirea, evaluarea, asistența și monitorizarea copiilor victime și potențiale victime ale violenței și neglijării.

Cu regret, sunt constatate lacune privind accesul copiilor victime ale diverselor forme de violență la servicii de reabilitare. Potrivit unui sondaj privind violența împotriva copiilor și tinerilor, doar circa opt la sută dintre copiii cu vârsta între 13 și 17 ani, care au trecut prin violență fizică, au beneficiat de servicii de asistență.

Datele aceluiași studiu relevă că, doar 3 din 5 fete (59,2%) și mai puțin de jumătate din băieți (44,7%), care au fost supuși violenței sexuale, au spus cuiva despre experiența lor. Datele oficiale arată că doar 5 din 10 copii, care au nevoie de plasament de urgență din cauza violenței, sunt plasați în servicii de tip familial.

Menționăm că, CNPAC are capacitatea de a oferi anual asistență specializată pentru aproape 400 copii victime și familiile acestora, din sursele donatorilor. Raportat la numărul de cazuri înregistrate anual, accesul copiilor la servicii este unul foarte redus.

În contextul Zilei Internaționale a Copilului, CNPAC face apel către autoritățile naționale:

Să urgenteze aprobarea Planului de acțiuni pentru realizarea Strategiei intersectoriale de dezvoltare a abilităţilor şi competenţelor parentale pentru anii 2016-2022 și să asigure punerea în aplicare a acestuia, alocând suficiente resurse;
Să asigure programe de dezvoltare a rezilienței copiilor față de violență, neglijare, exploatare și trafic în toate instituțiile de învățământ;
Să fie create servicii specializate de reabilitare a copiilor victime ale violenței, neglijării, exploatării și traficului, accesibile la nivel raional/ municipal;
Să fie create suficiente servicii de plasament temporar de tip familial pentru copii

Apelul CNPAC vine să sensibilizeze autoritățile în vederea respectării obligațiilor de protecție a copiilor față de abuzuri și neglijare, pe care și le-a asumat, prin aderarea la Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului.

#CNPAC #ONG-uri #Ziua Internationala a Copiilor

Economia Republicii Moldova ar putea pierde aproximativ 10 milioane de euro într-o singură zi dacă unul din cinci angajați și-ar opri lucrul. Estimarea apare într-o analiză Euronews realizată înaintea grevei generale din Spania, programată pentru 11 noiembrie, scrie bani.md.

Pentru a compara țările, produsul intern brut din 2025 a fost împărțit la 365 și calculat cât ar însemna 20% din producția medie a unei zile. Ponderea de 20% este ipoteza folosită pentru toate țările din analiză. În cazul unei greve reale, efectul ar depinde de sectoarele în care se oprește lucrul. Transportul, școlile și serviciile publice pot fi afectate mai puternic, în timp ce multe fabrici și birouri își pot continua activitatea.

Germania este prima în clasament, cu o pierdere estimată la 2 miliarde 482 de milioane de euro, urmată de Franța, cu 1 miliard 639 de milioane de euro, și Italia, cu 1 miliard 241 de milioane de euro. Spania ocupă locul al patrulea, cu 926 de milioane de euro, iar Turcia încheie topul cinci, cu 773 de milioane de euro. Urmează Țările de Jos, cu 641 de milioane de euro, Elveția, cu 507 milioane, Polonia, cu 506 milioane, Belgia, cu 351 de milioane, și Irlanda, cu 330 de milioane de euro. În România, costul estimat ar ajunge la 210 milioane de euro.

Republica Moldova se află spre finalul clasamentului în valoare absolută, la același nivel cu Macedonia de Nord. Dintre economiile incluse în comparație, doar Kosovo, cu 6 milioane de euro, și Muntenegru, cu 5 milioane de euro, au estimări mai mici.

O parte din activitatea întreruptă poate fi recuperată după grevă. Banca Franței a estimat că protestele împotriva reformei pensiilor au redus creșterea economică cu aproximativ 0,1 puncte procentuale în primul trimestru din 2023, iar reluarea activității a adăugat aproximativ tot atât în trimestrul următor. O livrare poate fi amânată, o consultație poate fi reprogramată, iar o fabrică poate adăuga un schimb. Totuși, greviștii pot pierde plata pentru ziua respectivă, statul poate rata încasări fiscale, iar un zbor anulat sau o cameră de hotel rămasă liberă poate însemna venituri pierdute definitiv.

Efectele se acumulează când grevele se repetă. Belgia a pierdut peste 1,35 milioane de zile de muncă în 2025, echivalentul a 313 zile la mia de angajați, depășind recordul din 1993. În același an, în Țările de Jos s-au pierdut aproape 60 000 de zile de muncă în urma a 23 de greve, iar în Germania, aproximativ 645 000. Datele preliminare ale Institutului Sindical European sugerează că 2025 a fost anul cu cea mai intensă activitate grevistă din UE de după 1991.