Carnea roșie a fost o componentă esențială a dietei umane de milenii, oferind proteine, vitamine din complexul B și minerale esențiale precum fierul și zincul. Cu toate acestea, numeroase studii au asociat consumul excesiv de carne roșie cu boli cardiovasculare, cancer și o mortalitate crescută. Ceea ce este mai puțin cunoscut este legătura dintre consumul de carne roșie și diabetul de tip 2.

O lucrare publicată în prestigiosul jurnal The Lancet în septembrie 2024 a analizat relația dintre consumul de carne roșie și diabetul de tip 2, utilizând date din 20 de țări de pe mai multe continente, inclusiv America, Europa și Asia de Sud-Est. Studiul, la care au participat aproape 2 milioane de oameni, a concluzionat că un consum ridicat de carne roșie, atât neprocesată (vită, porc, miel), cât și procesată (slănină, salam, chorizo), este asociat cu o incidență crescută a diabetului de tip 2.

De ce este diabetul de tip 2 o problemă majoră?

Diabetul de tip 2 afectează aproximativ 462 de milioane de persoane la nivel global. Această boală apare atunci când organismul nu produce suficientă insulină sau devine rezistent la acțiunea acestui hormon, ceea ce duce la creșterea nivelului de glucoză în sânge.

Printre simptomele sale principale se numără setea excesivă, urinarea frecventă și senzația de oboseală cronică. Pe termen lung, diabetul poate provoca complicații grave, inclusiv boli cardiovasculare, afectarea nervilor și probleme ale picioarelor.

Cum contribuie carnea roșie la apariția diabetului?

Mecanismele exacte prin care consumul de carne roșie favorizează apariția diabetului de tip 2 nu sunt încă pe deplin înțelese. Totuși, cercetătorii sugerează câteva ipoteze principale:

Conținut ridicat de grăsimi saturate: Carnea roșie este bogată în grăsimi saturate, care pot reduce sensibilitatea la insulină.

Aminoacizii cu lanț ramificat (BCAA): Proteinele animale conțin niveluri ridicate de BCAA (leucină, izoleucină, valină), iar unele studii sugerează că acești aminoacizi pot contribui la rezistența la insulină.

Microbiota intestinală: Nutrienții din carnea roșie, precum colina și L-carnitina, pot fi metabolizați de bacteriile intestinale, generând compuși asociați cu un risc mai mare de diabet.

Gătirea la temperaturi ridicate: Prăjirea sau prepararea la grătar a cărnii roșii produce compuși toxici (produse finale de glicare avansată) care pot induce inflamație și stres oxidativ, contribuind la deteriorarea celulelor pancreatice.

Fierul hemic: Prezent în cantități mari în carnea roșie, fierul hemic poate contribui la apariția diabetului prin stres oxidativ și inflamație cronică.

Recomandările specialiștilor

În fața acestor riscuri, multe organizații de sănătate recomandă limitarea consumului de carne roșie. De exemplu, în Regatul Unit, ghidurile nutriționale sugerează o limită de 70 g de carne roșie gătită pe zi, iar în multe alte țări există recomandări similare.

Reducerea consumului de carne roșie nu trebuie să fie bruscă sau drastică. Specialiștii propun strategii ușor de implementat, cum ar fi:

Reducerea porțiilor: Consumul unor cantități mai mici de carne roșie la mese.

Zile fără carne: Adoptarea unei zile pe săptămână fără carne roșie („Lunea fără carne”, de exemplu).

Înlocuirea cu alternative sănătoase: Alegerea cărnii de pui, pește sau a surselor vegetale de proteine, precum fasolea, lintea și nucile.

Metode de gătit mai sănătoase: În locul prăjirii sau grătarului, carnea poate fi preparată prin fierbere sau înăbușire pentru a reduce formarea compușilor toxici.

Carnea roșie rămâne o sursă valoroasă de nutrienți, dar consumul excesiv poate contribui la creșterea riscului de diabet de tip 2. Conștientizarea acestei legături și adoptarea unor obiceiuri alimentare mai echilibrate pot reduce riscurile pentru sănătate, permițându-ne să ne bucurăm în continuare de mâncărurile preferate într-un mod mai responsabil.

#carne roșie #diabet #dieta

Incidența carcinomului cu celule scuamoase (SCC), o formă frecventă de cancer de piele, a crescut constant de-a lungul generațiilor în Australia și Europa, această tendință fiind, în general, mai pregnantă în rândul femeilor decât al bărbaților, conform unui nou studiu citat miercuri de agenția de presă Xinhua.

Studiul, condus de Institutul de Cercetări Medicale QIMR Berghofer din Australia, a analizat date colectate pe o perioadă de peste 30 de ani din șapte registre oncologice din statul australian Tasmania, Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Scoția și Țările de Jos și a relevat o tendință constantă, potrivit unui comunicat publicat miercuri de această instituție.

Cercetătoarea principală Catherine Olsen de la QIMR Berghofer a declarat că oamenii de știință au fost surprinși să constate că ratele de diagnosticare cu SCC cresc mai rapid în rândul femeilor de-a lungul generațiilor, un model diferit de cel observat în cazul melanomului, scrie Agerpres.

Rezultatele, publicate în British Journal of Dermatology, indică o legătură puternică între SCC și expunerea cumulativă pe parcursul vieții la radiațiile ultraviolete (UV), a indicat Olsen.

Deși majoritatea cazurilor de SCC sunt tratate cu succes prin intervenție chirurgicală, unele se extind dincolo de piele și pot provoca boli grave sau deces.

Acest tip de cancer este mult mai frecvent decât melanomul, însă rămâne relativ puțin studiat, deoarece nu este înregistrat în mod sistematic la fel ca melanomul, a precizat cercetătoarea.

David Whiteman, autor principal al studiului, a afirmat că rezultatele cercetării subliniază necesitatea acordării unei atenții sporite prevenției și monitorizării, menționând că aproape toate cazurile de SCC sunt cauzate de expunerea la razele UV.

Cercetătorii au afirmat că unele măsuri simple, precum protejarea pielii de razele nocive ale soarelui, căutarea umbrei și aplicarea loțiunilor de protecție solară, ar putea contribui la reducerea acestui risc.