Indicele global al preţurilor la produsele alimentare a crescut în septembrie, pentru a doua lună consecutiv, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani, influenţat de scumpirile la cereale şi uleiuri vegetale, a anunţat joi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

FAO publică lunar propriul său Food Price Index, care măsoară modificările de preţuri înregistrate la un coş de alimente format din cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne şi zahăr. În luna septembrie 2021, acest indice a crescut până la 130 puncte, cel mai ridicat nivel înregistrat după luna septembrie 2011, cu 1,2% peste nivelul înregistrat în luna august a acestui an şi cu 32,8% mai mare decât în luna septembrie 2020.

În ultimul an preţul materiilor prime agricole a crescut semnificativ ca urmare a unor recolte mai mici dar şi a cererii mari venită din China.

Creşterea din ultima lună a fost stimulată în primul rând de avansul preţurilor la cereale, care au înregistrat o creştere de 2% comparativ cu luna august. În interiorul acestei categorii, preţurile la grâu au fost în frunte, cu un avans de 4% comparativ cu luna august şi un avans de 41% comparativ cu luna septembrie a anului trecut, din cauza unor disponibilităţi limitate la export pe fondul cererii puternice.

„În rândul cerealelor importante, grâul va fi în centrul atenţiei în săptămânile următoare în condiţiile în care cererea trebuie să fie testată în raport cu creşterea rapidă a preţurilor”, a declarat economistul şef al FAO, Abdolreza Abbassian.

De asemenea, preţul uleiurilor vegetale a crescut cu 1,7% în luna septembrie comparativ cu luna august şi cu aproximativ 60% în ritm anual, în principal ca urmare a majorării cotaţiilor la uleiul de palmier, în contextul unei cereri robuste de importuri la nivel global şi a îngrijorărilor cu privire la posibilitate ca deficitul de mână de lucru să afecteze producţia în Malaezia.

Tot joi, FAO a dat publicităţii şi un set de noi estimări cu privire la producţia mondială de cereale în 2021, prognozând un maxim istoric de 2,800 miliarde de tone. Cu toate acestea FAO estimează că producţia va fi inferioară consumului global, care va fi unul de 2,811 miliarde tone, în condiţiile în care FAO şi-a majorat estimările privind cantităţile de grâu ce vor fi utilizate ca nutreţ pentru animale.

FAO se aşteaptă în prezent ca o cantitate de 776,7 milioane de tone de grâu să fie recoltate în 2021, în condiţiile în care producţiile mai mari din Europa de Est şi Australia au compensat diminuarea producţiei în Canada şi Federaţia Rusia.

#produse alimentare

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.