Tradițional, în noaptea de Paști, creștinii merg la biserică pentru a se ruga, a lua lumină, dar și pentru a sfinți bucate. Coșul de Paști trebuie să conțină obligatoriu pască, ouă roșii, miel, vin, lumânare și ștergar. Or, mai toate elementele coșului sunt substitute ale divinității, a declarat pentru IPN, Raisa Osadci, etnolog, cercetător științific la Institutul Patrimoniului Cultural.

Alimentele pe care le sfințim în noaptea Învierii nu sunt deloc întâmplătoare și poartă mesaje profunde. „Oul roșu este substitut al divinității cosmogonice din care lumile s-au făcut. Pasca este aderența noastră la divinitate, mielul este simbolul jertfei lui Iisus Hristos, iar vinul este sângele lui Iisus. Deci, nu se dă vin alb și în niciun caz tărie”, spune Raisa Osadci.

Potrivit etnologului, oul este cel mai prezent element simbolic. „Oul este preparat în Joia Mare, când se deschid cerurile, și persistă la toate etapele până la Rusalii, când se închid cerurile. Mai mult, pentru că este vopsit, încondeiat, înfrumusețat, oul este ridicat la grad de divinitate. Pe urmă, prin spargerea lui ritualică, prin ciocnire, este sacrificat”, menționează etnologul.

Dar creștinii nu se limitează doar la aceste produse. „În coș mai putem pune sare, care ulterior va fi pusă în sarea folosită pe parcursul anului. Astfel, se sfințesc toate bucatele și se asigură buna înțelegere în casă. Poate conține cașul sau brânza de oi, produse lactate, care au același simbolism de transformare și revigorare”.

Pe lângă miel, se pot sfinți și alte preparate din carne. „Se pune carne de porc, pentru că porcul este o divinitate agrară și avem și pe masa de Paști porcul mic cu hreanul în bot. De asemenea, poate fi iepurele, o imagine străveche a spiritului grâului. Pentru că suntem popor agrar, este chiar mai veche decât imagina mielului, dar mielul se identifică mai mult cu Isus Hristos”, susține cercetătorul.

La dorință, creștinii pot lua la biserică usturoi și mac. „Usturoiul sfințit poate fi utilizat pentru dezlegare de farmece. La fel și macul este folosit în nopțile de priveghi când se consideră că strigoii sunt mai activi”, spune etnologul.

Același produse se pun în coș și de Paștile Blajinilor, doar că în anumite zone, se adaugă baba albă și baba neagră. „Acestea semnifică lumea de aici și cea de dincolo. Dar este o reminiscență din neolitic, din timpul Zeiței Mame, pentru că și culorile și formele rotunde sunt de tip feminin”, a mai menționat Raisa Osadci.

Etnologul susține că este foarte important ca toate aceste alimente să fie protejate. „Se acoperă cu ștergar coșul de Paști ca să nu se atingă duhurile rele de ele. Tot ștergarul este acea matrice care acoperă lucrurile și separă ceea ce este sacru de ceea ce este profan”. Și rolul lumânării este simbolic, or focul este cel care curăță spațiul.

Evident la revenirea acasă, ceștii care au ținut post se pot înfrupta din aceste bucate sfințite. „Este o împărtășanie comună cu divinitatea. Atunci tot trupul în complexitatea lui se sacralizează și devine mai curat ca după orice împărtășanie”, a mai spus Raisa Osadci, etnolog, cercetător științific la Institutul Patrimoniului Cultural.