Criza globală din transportul maritim pare să continue. Este încă un factor care va alimenta inflația, deși până în urmă cu câteva luni, costurile cu transportul maritim erau în mare parte ignorate de economiști, care erau îngrijorați mai degrabă de costul materiilor prime și de cel al forței de muncă.

Creșterea costurilor cu transportul maritim riscă să accelereze inflația globală, care deja se dovedește mai persistentă decât se anticipa, în condițiile în care 90 la sută din mărfuri sunt transportate pe mare, transmite Reuters.

Transportul maritim al unui container s-a scumpit de 8 ori în pandemie

Tarifele pentru transportul unui container de 12 metri continuă să se mențină ridicate, deși au mai scăzut cu aproximativ 15 la sută comparativ cu maximul atins în septembrie, de 11.000 de dolari. Însă, înainte de pandemie, transportul pentru același container costa doar 1.300 de dolari. Iar analiștii nu se așteaptă ca prețurile să se normalizeze prea curând.

Asta înseamnă că scumpirea transportului nu este un fenomen tranzitoriu, spune analistul-șef al platformei de analiză din domeniul transporturilor Xeneta. Ponderea transportului maritim în preț, oricât de mică ar fi, este mai mare decât oricând și ar putea duce la o creștere permanentă a prețurilor în viitor, mai spune acesta.

Deși ceea ce era mai rău a trecut, analiștii nu se așteaptă ca prețurile să revină la nivelul de dinaintea pandemiei în următorii doi ani.

Supraaglomerarea porturilor continuă

Scăderea prețurilor pe care am observat-o la sfârșitul lunii septembrie nu are o bază reală, spune un economist de la RBC Capital Markets, care susține că datele arată că lucrurile nu se îmbunătățesc semnificativ.

Astfel, la începutul lunii noiembrie, 11 la sută dintre containerele folosite pentru transportul mărfurilor erau blocate din cauza supraaglomerării porturilor, în scădere față de vârful din august, dar cu multe peste nivelul de 7 la sută înregistrat înaintea pandemiei. În plus, în Los Angeles/Long Beach, unul dintre cele mai mari porturi de containere din lume, navele așteptau de două ori mai mult pentru a fi descărcate decât în 2019.

Mărfurile ieftine se vor scumpi mai mult

Un raport al Națiunilor Unite de luna trecută arăta că tarifele mari de transport amenință redresarea globală și vor duce la creșterea prețurilor de consum cu 1,5 la sută până în 2023. Impactul este însă mai larg. Astfel, creșterea tarifelor de transport cu zece la sută va reduce producția industrială din Statele Unite și Europa cu mai mult de un procent.

Raportul mai arată că prețurile mărfurilor ieftine vor crește procentual mai mult decât al celor scumpe, iar națiunile sărace, ce produc articole cu valoare adăugată redusă, se vor confrunta cu o scădere a competitivității.

Spre exemplu, prețul unui frigider din gama de prețuri mici va crește cu 24 la sută, comparativ cu 6,5 la sută pentru o marcă mai scumpă, spune șeful departamentului de cercetare macroeconomică de la Oxford Economics. În aceste condiții, companiile ar putea să nu mai livreze frigidere foarte ieftine, deoarece nu mai mai este profitabil.

Noile variante de coronavirus complică rezolvarea situației

Reuters mai arată că era de așteptat ca presiunea pe tansporturile maritime să se diminueze, deoarece redeschiderea economiilor le-a permis oamenilor să călătorească și să iasă în oraș și nu mai cheltiesc atât de mult pe electrocasnice și îmbrăcăminte. Însă așteptările au fost date peste cap de noile variante de coronavirus, astfel că economiile făcute în timpul pandemiei s-ar putea îndrepta acum spre alte bunuri de consum din import.

Problema s-ar putea rezolva cu adevărat doar când vor fi date în folosință mai multe port-containere. Comenzile pentru nave noi au crescut semnificativ în acest an, însă este nevoie de trei ani pentru a construi și livra un astfel de vapor. Din acest motiv, economiștii ING estimează că abia în 2024 vom vedea o diminuare a presiunii pe navele de transport și implicit o scădere a prețurilor.

#containere #criza #inflatie

Autoritățile italiene au transferat în Sardinia 88 de deținuți considerați printre cei mai periculoși mafioți și teroriști ai țării, o decizie care a provocat nemulțumirea autorităților locale. Guvernatoarea Sardiniei, Alessandra Todde, susține că insula riscă să devină „Cayenne-ul Italiei”.

Deținuții au ajuns în weekend la o bază militară de pe insulă, de unde au fost transportați sub escortă strictă către noua aripă de maximă securitate a penitenciarului din Uta. Identitățile acestora nu au fost făcute publice.

Toți sunt supuși regimului special de detenție 41-bis, unul dintre cele mai restrictive din Italia, destinat în special membrilor organizațiilor mafiote. Regimul urmărește să împiedice deținuții să comunice între ei și să transmită ordine către membrii aflați în libertate.

Transferul celor 88 de persoane a ridicat la 183 numărul deținuților aflați sub regimul 41-bis în Sardinia, aproximativ un sfert din totalul național.

Guvernatoarea Alessandra Todde a criticat decizia, susținând că autoritățile centrale au acționat fără o consultare suficientă cu Sardinia și că penitenciarele insulei se confruntă deja cu probleme de personal. În februarie, sute de persoane au protestat la Cagliari împotriva transferării deținuților.

„Guvernul a acționat într-un mod unilateral și arogant, tratând Sardinia ca pe Cayenne-ul Italiei”, a declarat Todde, făcând referire la celebra închisoare din Guyana Franceză, cunoscută drept „Insula Diavolului” și devenită celebră prin filmul „Papillon”.

Autoritățile italiene resping însă criticile. Ministrul adjunct al Justiției, Alberto Balboni, a acuzat-o pe Todde de ipocrizie și a amintit că proiectul noii aripi a penitenciarului din Uta a fost inițiat de un guvern anterior, în care era implicat partidul acesteia.

Transferul face parte, potrivit unui oficial penitenciar italian, dintr-un plan de concentrare într-un număr mai mic de închisori a deținuților condamnați la detenție pe viață și aflați sub regimul 41-bis. Sardinia are o tradiție de a găzdui astfel de deținuți, în special în anii 1990, în perioada represiunii împotriva mafiei siciliene.

Regimul 41-bis presupune izolarea strictă a deținuților. Aceștia petrec până la 23 de ore pe zi în celule și au dreptul la o singură oră de activitate fizică, într-un grup foarte restrâns. Interacțiunile și conversațiile sunt atent monitorizate pentru a preveni transmiterea de ordine sau informații între membrii organizațiilor criminale.

Decizia readuce în atenție și fosta închisoare de pe insula Asinara, supranumită „Alcatrazul Italiei”, unde au fost deținuți în trecut lideri mafioți precum Toto Riina și Raffaele Cutolo. Penitenciarul a fost închis în 1997.