Cimitirul principal din provincia turcă Gaziantep, la granița cu Siria, s-a umplut după cutremurele devastatoare de luni. Mormintele proaspăt săpate sunt marcate cu pietre funerare goale, lângă care sunt așezate bucăți de material din hainele victimelor, pentru a le identifica. În afara cimitirului, zeci de cadavre zac unele peste altele în camioane, așteptând să fie îngropate.
Jurnaliștii britanici povestesc situația dramatică prin care trec sute de familii din Turcia, nevoite să își îngroape apropiații uciși în urma seismelor care au lovit țara luni. În cimitirul Nurdagi din Gaziantep, preoții oficiază înmormântări de dimineața până seara, uneori și pentru zece cadavre deodată.
La cinci zile după ce două cutremure puternice au zguduit sudul Turciei, numărul morților a depășit 21.000, iar Nurdağı și orașele din sudul Turciei și nordul Siriei par desprinse din scenarii apocaliptice.
„40% dintre oamenii care locuiau în acest oraș s-au dus”, a spus Sadık Güneș, un imam din Nurdağı.
Casa lui era chiar lângă moschee, care s-a prăbușit. Fără un loc pentru rugăciuni, înmormântările în masă din Nurdağı și restul sudului Turciei sunt oficiate în aer liber.
„Am pierdut numărul cadavrelor pe care le-am îngropat de luni”, a spus Güneş. „Am construit o extindere a cimitirului. Mai sunt oameni sub moloz. Îi vom îngropa și odată ce cadavrele vor fi recuperate. Îngropăm cadavrele chiar și noaptea târziu, cu ajutorul cetățenilor care vin să ne ajute.”
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
În așteptarea sosirii medicilor legiști și a procurorilor, locuitorii unor orașe din Turcia au îngrămădit cadavrele pe stadioane sau în parcări pentru a le oferi rudelor posibilitatea de a-i identifica rapid pe cei dragi înainte de a li se emite un certificat de deces. În Kahramanmaraş, salvatorii continuă să caute sub dărâmături găsind adesea doar părţi ale corpului.
Unul dintre ei a descris modul în care a încercat să identifice un braț tăiat, arătându-l familiilor îndoliate, sperând că lacul de unghii purtat de persoana decedată va fi recunoscut de cineva apropiat.
„Aici am locuit”, a spus Sadi Uçar, arătând spre casa lui distrusă. „Era un apartament nou. Tocmai am cumpărat aceste două apartamente acum câteva săptămâni.
Unul pentru familia și copiii mei, unul pentru părinți. Mama și tatăl meu locuiau la două clădiri distanță. Trebuiau să se mute la etaj săptămâna aceasta. Am pus chiar și draperiile cu mama acum câteva zile. După cutremur, casa mamei și a tatălui meu s-a prăbușit”. El a adăugat: „Am săpat prin dărâmături cu mâinile și i-am scos pe mama și pe tatăl meu.
După aceea, a trebuit să îi îngrop tot cu mâinile mele”. În districtul Afrin din nord-estul Siriei, un cimitir a fost extins cu gropi comune improvizate. În orașul Osmaniye din sudul Turciei, un cimitir a rămas fără spațiu, în timp ce în Kahramanmaras, în apropiere de epicentrul cutremurului, un cimitir improvizat a adunat atât de multe cadavre, încât scânduri de lemn și blocuri de beton adunate din dărâmături au trebuit să servească drept pietre funerare.
În nordul Siriei, oamenii care locuiesc acum în corturi au început să ardă tot ce puteau pentru a se încălzi. Alimentele și alte bunuri de bază sunt tot mai rare, spun ei. „Lumea a uitat de noi. Avem mâncare pentru a rezista încă puțin, dar pentru a ne încălzi, avem doar câteva lemne pe care le arde doar câteva ore pe zi, să fim siguri că rezistă cât mai mult. Cumva am fost lăsați să ne confruntăm singuri cu această situație”, a spus unul dintre ei.
În câteva locuri încă se mai găsesc supraviețuitori. Spre exemplu, în Hatay, un bărbat de 30 de ani a fost scos de pe dărâmături la mai bine de 100 de ore după cutremure. Pe drumul de ieșire din Nurdağı, un grup de oameni care stăteau în jurul unui incendiu sau adunat pentru a găsi ultimii supraviețuitori. „Cu câteva momente în urmă tocmai am scos o fetiță de pe dărâmături”, a spus Suleyman Şahin, unul dintre salvatori.
Cu toate acestea, miracolele sunt rare. Multe familii au spus că în primele 24 de ore după cutremure au putut distinge vocile slabe ale rudelor sub dărâmături. Apoi, încet, liniștea sa lăsat peste grămezile de beton și cărămizi care au fost cândva case, acum morminte.
