Dacian Cioloș, fost prim-ministru al României, comisar european, ministru al Agriculturii și europarlamentar, privește cu încredere drumul Republicii Moldovacătre Uniunea Europeană. Totuși, optimismul său este temperat de o avertizare fermă: apropierea de UE nu înseamnă și garanția democrației, care trebuie apărată zide zi.

Invitat la emisiunea „Realitatea românească” de la Vocea Basarabiei, Dacian Cioloș a împărtășit, cu echilibru și claritate, reflecții despre clasa politică din România și Republica Moldova, despre riscul politizării excesive și despre amenințarea tot mai prezentă a extremismului în Europa.

„Este important ca politicul să nu-și întindă tentaculele peste tot și totul să fie politizat. Riscul cel mai mare pentru mine este ca toată societatea să fie politizată și polarizată de luptele politice”, a spus el, subliniind că politicul ar trebui să lase spațiu comunităților, presei și societății civile să respire.

Dincolo de politicieni

Unul dintre subiectele sensibile discutate a fost cel al înfrățirilor dintre orașele din România și municipiul Chișinău. Suspendarea recentă a unor astfel de colaborări, înurma interdicției de intrare în România aplicată primarului Ion Ceban, a stârnitreacții pe ambele maluri ale Prutului. Pentru Dacian Cioloș, însă, relațiile dintre comunități nu ar trebui să depindă de un nume sau de o funcție:

„Eu cred că relațiile acestea bilaterale n-ar trebui să depindă doar de o persoană sau de alta. Și, apropo, de democrație, și de societatea civilă, și de diversitatea politică, trebuie să găsim pârghii prin care chiar și atunci când un astfel de politician e mai degrabă o frână decât un factor stimulativ într-o cooperare, să găsim totuși pârghii prin care să nu rupem complet punțile între două comunități sau între mai multe comunități. Cred că trebuie să ajungem la un grad de maturitate în relațiile acestea în care relația asta să nu depindă de faptul că un politician e pe un post și un alt politician e pe un alt post, să meargă dincolo de politicieni”.

Presa liberă, antidot la manipulare

Într-o Europă unde curentele extremiste prind teren, Cioloș mizează pe presă și pe societatea civilă. Politicianul consideră că cea mai bună soluție contra dezinformării și manipulării de opinie, dar și dezvoltării curentelor extremiste, în contextul riscului iminent prezent din cauza ingerințelor Federației Ruse, este prevenirea prin pluralism de opinie, presă liberă și activism civic

„Într-o democrație reală nu doar politicienii sunt responsabili de menținerea unei atmosfere de încredere. Evident, mass media trebuie ajutată și trebuie respectată pentru că, chiar dacă nu întotdeauna nouă, politicienilor, ne convine ceea ce spun jurnaliștii, trebuie să acceptăm că jurnaliștii trebuie să lucreze independent, nu sub papucul partidului politic. Dar și rolul societății civile e foarte important”, a subliniat el.

Alegerile din septembrie, un moment decisiv

Întrebat cum este privită de la București campania electorală din Republica Moldova, Cioloș nu a ezitat: „Cu îngrijorare”.

„Miza acestor alegeri de la sfârșitul lui septembrie în Republica Moldova este una enormă. Și pentru cei care și-ar dori să vadă Republica Moldova revenită sub un bocanc. După alegerile de la sfârșitul lui septembrie semnalul dat de cetățenii Republicii Moldova este că-și doresc în continuare o țară democratică, o țară care să continue parcursul pro-european, din punctul meu de vedere există șanse reale ca în 4-5 ani de zile Republica Moldova să fie pregătită pentru aderare la UE și ca Uniunea Europeană să ia o decizie pentru un nou val de extindere”, a menționat fostul europarlamentar.

Dacian Cioloș a mărturisit că relația sa specială cu Republica Moldova s-a clădit treptat, prin apropiere sinceră și prin înțelegerea sensibilităților de pe ambele maluri ale Prutului. El crede cu tărie că, indiferent de schimbările politice sau de provocările care pot apărea, România va rămâne mereu alături de cetățenii Republicii Moldova, ca un sprijin de încredere. În viziunea sa, acest angajament depășește planul politic și ține de o legătură firească, istorică și morală.

Emisiunea Realitatea românească este realizată cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova, instituție care susține proiecte și inițiative dedicate cetățenilor din Republica Moldova, având ca obiectiv consolidarea comunității de limbă, cultură, religie, spiritualitate și istorie ce fundamentează relația specială dintre România și Republica Moldova.

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.