Un tunel care va bate recorduri este construit sub Marea Baltică, între Danemarca și Germania, și care va reduce semnificativ timpul de călătorie și va îmbunătăți legăturile Scandinaviei cu restul Europei.

Cu o lungime de 18 km, Fehmarnbelt va fi cel mai lung tunel auto și pentru calea ferată din lume. Este, de asemenea, o realizare inginerească remarcabilă, segmentele tunelului fiind plasate pe fundul mării și apoi îmbinate între ele.

Principalul șantier al proiectului este situat la intrarea nordică a tunelului, pe coasta insulei Lolland, în sud-estul Danemarcei.

Facilitatea se întinde pe mai mult de 500 de hectare și include un port și o fabrică unde sunt produse secțiunile tunelului, numite „elemente”.

„Este o facilitate uriașă aici”, spune Henrik Vincentsen, directorul executiv al Femern, compania daneză de stat care construiește tunelul.

Pentru a realiza fiecare element de 217 metri lungime și 42 metri lățime, oțelul armat este turnat cu beton. Majoritatea tunelurilor subacvatice – inclusiv Tunelul Canalului Mânecii de 50 km, dintre Marea Britanie și Franța – sunt săpate prin stânca de sub fundul mării. Aici, însă, 90 de elemente individuale vor fi unite, bucată cu bucată, ca niște cărămizi Lego.

„Stabilim noi recorduri cu acest proiect”, spune Vincentsen. „Tuneluri imersate s-au mai construit, dar niciodată la această scară.”

Cu un cost estimat la aproximativ 7,4 miliarde de euro, proiectul este finanțat în principal de Danemarca, cu 1,3 miliarde de euro din partea Comisiei Europene.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Odată finalizat, călătoria între Rødbyhavn, în sudul Danemarcei, și Puttgarten, în nordul Germaniei, va dura doar 10 minute cu mașina sau 7 minute cu trenul, înlocuind o traversare cu feribotul de 45 de minute.

Când tunelul va fi deschis în 2029, se estimează că peste 100 de trenuri și 12.000 de mașini îl vor traversa zilnic. Taxele de trecere vor rambursa creditele de stat contractate pentru construcție, proces care va dura circa patru decenii.

#Danemarca #taxe #tunel

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.