În ultimele săptămâni, conducerea Găgăuziei prezintă reforma legislației electorale drept un atac al Chișinăului asupra statutului special al regiunii autonome. Din această perspectivă, Parlamentul Republicii Moldova ar „retrage” Adunării Populare a Găgăuziei dreptul de a stabili independent regulile propriilor alegeri, ar introduce o condiție lingvistică discriminatorie pentru candidații la funcția de bașcan și ar tergiversa intenționat stabilirea datei alegerilor pentru șeful regiunii autonome, amplificând criza politică din regiune.

În realitate, este vorba despre un proces mai complex: o parte dintre modificări reprezintă consecința directă a hotărârii Curții Constituționale din 9 iulie 2026, care a stabilit că Parlamentul, și nu Adunarea Populară, trebuie să reglementeze legislația electorală, se arată într-o analiză publicată de IPN. Alte prevederi controversate, în special cerința lingvistică, sunt introduse pentru prima dată și sunt deja contestate la Curtea Constituțională. Iar vacantarea funcției de bașcan este legată de o condamnare într-un dosar penal, nu de tergiversări procedurale. În același timp, comunicarea autorităților centrale privind detaliile reformei nu este pe deplin transparentă, ceea ce lasă loc acuzațiilor reciproce.

Ce s-a întâmplat?

La 9 iulie 2026, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a declarat neconstituționale prevederile care permiteau Adunării Populare a Găgăuziei să stabilească independent mecanismele de organizare a propriilor alegeri. Curtea a decis că legislația electorală poate fi reglementată doar de Parlamentul Republicii Moldova.

Trei săptămâni mai târziu, pe 27 iulie, în Parlament a fost înregistrat un proiect de lege al deputatului PAS Igor Chiriac, care prevede crearea unui organ electoral permanent pentru regiunea autonomia și trecerea de la sistemul uninominal la cel proporțional pentru alegerea Adunării Populare.

La 31 iulie, proiectul a fost aprobat în prima lectură cu 52 de voturi ale deputaților PAS, iar pe 24 august — în lectura a doua.

În paralel, criza instituțională din Găgăuzia s-a acutizat. La 31 iulie, ședința Adunării Populare, în cadrul căreia urma să fie discutată problema alegerilor pentru funcția de bașcan, a eșuat din lipsă de cvorum. Pe 17 august, Adunarea Populară a declarat funcția de bașcan vacantă, după condamnarea fostului bașcan Evghenia Guțul la șapte ani de închisoare într-un dosar privind finanțarea ilegală a unui partid și primirea de bani din partea grupării lui Ilan Șor.

Pe 28 august, în autonomie a început oficial perioada electorală. Alegerile pentru Adunarea Populară sunt programate pentru 15 noiembrie 2026, iar campania electorală va începe pe 16 octombrie.

Ce se schimbă în regulile electorale?

Reforma aprobată de Parlament introduce mai multe modificări importante.

În Găgăuzia urmează să fie creat un Consiliu Electoral Central permanent, format din 7–11 membri, spre deosebire de practica actuală, când organele electorale sunt constituite pentru fiecare scrutin în parte.

Adunarea Populară urmează să treacă de la sistemul majoritar, bazat pe circumscripții uninominale, la sistemul proporțional. Totuși, alegerile din 15 noiembrie 2026 se vor desfășura în baza vechiului sistem.

De asemenea, este introdus conceptul de „alegeri regionale”, care va include într-un cadru juridic comun alegerea bașcanului, alegerile pentru Adunarea Populară și referendumurile regionale.

Una dintre cele mai controversate modificări este introducerea, pentru prima dată, a obligației ca persoanele care candidează la funcția de bașcan să cunoască limba de stat — limba română.

Narativul Comratului: „ni se ia autonomia”

Conducerea Găgăuziei susține că reforma reduce competențele regiunii autonome și afectează statutul său special. Reprezentanții Adunării Populare au cerut implicarea structurilor europene și au insistat asupra unor consultări publice și juridice mai ample înainte de modificarea legislației.

Unul dintre principalele puncte de dispută rămâne cerința lingvistică pentru candidații la funcția de bașcan.

Deputatul Igor Dodon, președintele Partidului Socialiștilor, a sesizat Curtea Constituțională, susținând că această prevedere contravine Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei, care stabilește cerința cunoașterii limbii găgăuze, și nu a limbii de stat.

Până când se va pronunța Curtea Constituțională, legalitatea aplicării acestei cerințe în cazul regiunii autonome cu statut juridic special rămâne o chestiune deschisă.

Cine stabilește regulile?

Din punct de vedere juridic, hotărârea Curții Constituționale din 9 iulie stabilește că reglementarea legislației electorale este de competența Parlamentului Republicii Moldova.

În același timp, legislația prevede consultarea Găgăuziei atunci când sunt adoptate proiecte care îi afectează statutul și competențele.

Prin urmare, disputa nu mai este doar despre cine are dreptul să reglementeze alegerile. Curtea a răspuns deja la această întrebare.

Problema este și în ce măsură au fost respectate consultările cu regiunea autonomă înainte de adoptarea modificărilor.

Astfel, conflictul actual depășește problema strict electorală.

Este o dispută despre locul unde se termină competențele Chișinăului și unde începe autonomia Găgăuziei.

Iar modul în care această graniță va fi stabilită în practică va depinde din nou, în mare măsură, de Curtea Constituțională.

„Cerința lingvistică reprezintă o discriminare a Găgăuziei”

Autorul proiectului de lege, Igor Chiriac, susține că obligativitatea cunoașterii limbii române pentru candidații la funcția de bașcan nu reprezintă o măsură îndreptată în mod special împotriva regiunii autonome, ci o normă aplicată la nivel național pentru toate funcțiile publice importante: „este o normă nu doar pentru regiune, ci pentru toate alegerile”, a spus Igor Chiriac.

Din această perspectivă, cerința se înscrie într-un principiu general: șeful unei regiuni, care prin natura funcției sale interacționează cu autoritățile centrale, trebuie să cunoască limba de stat.

Totuși, acest argument are un punct vulnerabil, invocat de Igor Dodon: Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei prevede cunoașterea limbii găgăuze și nu a limbii de stat. Tocmai această neconcordanță este contestată în prezent la Curtea Constituțională.

Până la pronunțarea Curții, întrebarea dacă o asemenea normă națională poate fi aplicată unei regiuni autonome cu statut juridic special rămâne deschisă. Nu este un fapt juridic clarificat, ci obiectul unui litigiu constituțional.

În context, trebuie precizat că fostul bașcan Evghenia Guțul utiliza predominant limba rusă în aparițiile sale publice.

„Funcția de bașcan este menținută vacantă în mod intenționat”

Faptele nu confirmă versiunea potrivit căreia autoritățile centrale ar tergiversa intenționat soluționarea problemei.

Funcția a devenit vacantă în urma condamnării definitive într-un dosar penal: Evghenia Guțul a fost reținută în martie 2025 și, ulterior, condamnată la șapte ani de închisoare pentru finanțarea ilegală a unui partid și primirea de fonduri din partea unei grupări asociate cu Ilan Șor.

O întârziere reală există însă, dar aceasta s-a produs în interiorul Găgăuziei.

La 31 iulie, ședința plenară a Adunării Populare, în cadrul căreia urma să fie declarată oficial vacantarea funcției și discutată data noilor alegeri, a eșuat din lipsă de cvorum.

Funcția de bașcan a fost declarată oficial vacantă abia pe 17 august.

Iar până la sfârșitul lunii august, data alegerilor pentru noul bașcan nu fusese încă stabilită. Acesta este singurul element al situației în care acuzația de „tergiversare” poate fi raportată la procedurile din interiorul regiunii autonome, și nu la autoritățile centrale.

Contextul geopolitic

Disputa lingvistică și procedurală se desfășoară într-un context geopolitic mult mai larg.

Pe de o parte, președintele Parlamentului, Igor Grosu, asociază opoziția Adunării Populare față de reformă cu influența Moscovei.

Pe de altă parte, Guvernul Republicii Moldova, condus de premierul Vasile Tofan, mizează pe apropierea regiunii autonome de Turcia ca un centru alternativ de atracție.

Pe 30 iulie, Tofan a numit Găgăuzia un „activ important”, capabil să construiască „punți” cu Turcia.

Iar pe 20 august, Igor Grosu a primit o delegație parlamentară turcă, condusă de Kürşad Zorlu, și a propus extinderea proiectelor turcești în regiune.

Din 1994 până în prezent, Turcia a implementat în Republica Moldova aproximativ 500 de proiecte în valoare de peste 80 de milioane de dolari, iar schimburile comerciale dintre cele două țări au depășit un miliard de euro în 2025.

În același timp, conducerea Adunării Populare caută sprijin și pe dimensiunea europeană. Valentin Gaidarji a apelat la Uniunea Europeană, OSCE și Consiliul Europei în contextul disputei dintre Comrat și Chișinău.

Concluzie

Întrebarea esențială nu este cine „are dreptate” — Chișinăul, care invocă hotărârea Curții Constituționale și principiul unei legislații electorale unitare, sau Comratul, care insistă asupra statutului său special și asupra dreptului la consultări.

Ambele argumente au o bază reală și sunt prevăzute de norme diferite, care au ajuns acum în contradicție. Tocmai această contradicție, și nu neapărat reaua-voință a uneia dintre părți, se află la baza actualei crize.

Mult mai important este modul în care această contradicție va fi soluționată în practică: dacă Curtea Constituțională se va pronunța asupra cerinței lingvistice înainte de începerea campaniei electorale, pe 16 octombrie; dacă va fi stabilită data alegerilor pentru funcția de bașcan și potrivit cărei proceduri; precum și cât de consistente vor fi viitoarele consultări dintre Parlament și Adunarea Populară a Găgăuziei privind detaliile reformei.

De răspunsurile la aceste întrebări va depinde dacă alegerile din 15 noiembrie pentru Adunarea Populară a Găgăuziei vor rămâne un simplu scrutin electoral sau se vor transforma într-o nouă etapă a confruntării dintre regiunea autonomă și autoritățile centrale.