Dacă viața a apărut pe Terra, atunci probabil că există și altă parte. Dar din câte putem spune până acum, suntem singuri. Deci, unde sunt ceilalți? O nouă analiză propune o soluție alternativă la această enigmă cunoscută sub numele de Paradoxul Fermi: Poate că suntem prea nerăbdători, relatează Space.com.
Poate că, având o multitudine de lumi de studiat, civilizațiile extraterestre așteaptă probabil ca una dintre ele să înceapă să-și anunțe prezența înainte de a trimite o sondă. Deci, dacă așteptăm câteva sute sau câteva mii de ani, cineva ar putea să bată la ușă.
După cum ar fi spus celebrul fizician Enrico Fermi în timpul unei conversații ocazionale la prânz în 1950: „Unde sunt toți?” Viața inteligentă a apărut aici, pe Pământ, dar cu siguranță nu suntem singura planetă din univers. Galaxia noastră, Calea Lactee, conține probabil până la un trilion de lumi și este una dintre cele două trilioane de galaxii din întregul cosmos. Sigur, majoritatea planetelor sunt complet inospitaliere vieții, dar procesele fizice nu se întâmplă cu adevărat o singură dată. Dacă natura poate crea viață aici, având în vedere numărul mare de planete din Univers, ar trebui să existe și în altă parte.
Și, probabil, unele dintre acele creaturi inteligente ar începe să construiască nave spațiale și să exploreze vecinătatea lor. Chiar dacă ar fi în medie doar un mic procent din viteza luminii, ar putea, în esență, să cutreiere întreaga galaxie în câteva milioane de ani.
Chiar dacă majoritatea civilizațiilor inteligente nu ar reuși să facă acest lucru – sau pur și simplu nu ar fi interesate – faptul că galaxia noastră există de peste 10 miliarde de ani înseamnă că cel puțin o civilizație ar fi trebuit să viziteze deja sistemul nostru solar, sau cel puțin să lase un semn al existenței sale.
Și totuși, nimic. Nu avem absolut nicio dovadă pentru vreo civilizație extraterestră. Acesta este marele paradox al lui Fermi: dacă viața se poate întâmpla, ar trebui să fie un lucru obișnuit, iar dacă este obișnuit, ar trebui să știm deja despre el. Dar noi nu știm nimic.
De-a lungul anilor, astronomii au propus multe soluții la acest puzzle. O idee, numită ipoteza „Pământului rar”, presupune că poate viața este cu adevărat specială și unică la scara cosmică. În acest scenariu, viața este atât de incredibil de rară, încât putem fi printre primele creaturi care au apărut în Calea Lactee. Cu alte cuvinte, circumstanțele care au dus la apariția vieții pe Pământ sunt atât de speciale încât chiar și cu trilioane de alte lumi, viața a apărut în esență o singură dată.
O altă soluție propusă, cunoscută sub numele de „ipoteza marelui filtru”, spune că poate viața extraterestră este un lucru obișnuit, dar viața inteligentă este dificilă. La urma urmei, viața a apărut relativ devreme în istoria planetei noastre, dar a fost nevoie de miliarde de ani pentru ca inteligența să apară, iar asta înseamnă că poate că suntem incredibil de norocoși să avem creierul pe care îl avem. Și chiar și așa, armele nucleare și schimbările climatice au pus la îndoială viitorul speciei noastre. Deci, deși putem găsi bacterii sau alte organisme simple în întreaga galaxie, este puțin probabil să întâlnim pe cineva capabil de o conversație.
Acum, o nouă lucrare scrisă de Amri Wandel la Universitatea Ebraică din Ierusalim și publicată în baza de date preprint arXiv oferă o nouă explicație: Pentru că am ajuns abia de curând pe scena cosmică, adică am reușit abia de curând să ne transmitem prezența prin transmisii radio, poate că trebuie doar să mai așteptăm puțin.
Wandel susține că, deși nici nu ne putem imagina capabilitățile tehnologice ale civilizațiilor extraterestre avansate, puterile lor nu sunt infinite. Până și ei trebuie să se ocupe de probleme banale, cum ar fi captarea și stocarea energiei, căldura reziduală, procesarea informațiilor și o perioadă limitată de timp. Cu până la 1 trilion de planete potențial locuibile în galaxie (și chiar mai multe dacă includem luni bogate în apă, cum ar fi Europa și Enceladus), pare rezonabil să presupunem că aceste civilizații extraterestre nu pot trimite sonde active sau mesaje către fiecare planetă.
Cu toate acestea, este mult mai ușor să construiești stații de ascultare mari și sofisticate decât sonde active, așa că extratereștrii ar aștepta, probabil. În cele din urmă, o civilizație inteligentă va apărea în galaxie și va descoperi magia radioului. Din neatenție sau voit, acea civilizație va începe să-și transmită prezența prin semnale clare. Dacă extratereștrii ar primi un semnal, ar intra în acțiune, creând un mesaj propriu sau chiar trimițând o sondă pentru a-și vizita noii prieteni. Dar toate acestea necesită mult timp. Noi emitem de mai puțin de un secol, ceea ce înseamnă că „bula noastră radio” are o lățime de mai puțin de 200 de ani lumină, în comparație cu lățimea de 100.000 de ani lumină a întregii Căi Lactee.
Deci poate dura sute sau mii de ani pentru ca semnalele noastre să ajungă la o civilizație extraterestră. Dacă ei răspund cu un semnal propriu, l-am putea primi peste câteva mii de ani – cu condiția să ne uităm în direcția potrivită și la momentul potrivit pentru a-l surprinde. Deci poate că nu suntem singuri până la urmă, iar galaxia noastră găzduiește multe alte civilizații avansate. Pur și simplu nu au răspuns încă la apelul nostru, crede Wandel.
