Moldovenii consumă astăzi de peste 20 de ori mai mult cașcaval decât la începutul anilor 2000, în timp ce brânza de oi, considerată timp de secole produsul tradițional al gospodăriilor din Republica Moldova, pierde tot mai mult teren. Datele au fost prezentate de economistul Veaceslav Ioniță.

Potrivit acestuia, în anul 2000 un locuitor al Republicii Moldova consuma, în medie, doar 400 de grame de cașcaval pe an. În 2026, consumul a ajuns la 8,3 kilograme pe persoană, ceea ce reprezintă o creștere de peste 20 de ori.

În schimb, consumul de brânză de oi a urmat o tendință inversă. Dacă acum 25 de ani moldovenii consumau în medie aproape 1,9 kilograme pe an, în prezent acesta a coborât la circa 1,2 kilograme.

„De la Ștefan cel Mare până în 2015 a dominat brânza de oi. După 2015, în dieta moldovenilor domnește deja cașcavalul”, afirmă Veaceslav Ioniță.

Anul 2015 a fost ultimul în care consumul de brânză de oi l-a depășit pe cel de cașcaval. De atunci, diferența dintre cele două produse a crescut constant, iar astăzi moldovenii consumă de aproape șapte ori mai mult cașcaval decât brânză de oi.

În total, consumul de brânzeturi tari a crescut de la 2,2 kilograme la aproximativ 9,5 kilograme pe persoană, cea mai mare parte a majorării fiind determinată de creșterea consumului de cașcaval.

Potrivit economistului, această transformare reflectă atât îmbunătățirea nivelului de trai, cât și schimbarea preferințelor alimentare. Produse precum pizza, pastele sau sandwich-urile au făcut ca tinerii și copiii să consume mai frecvent cașcaval, în timp ce brânza de oi a rămas mai apropiată de gusturile tradiționale ale generațiilor crescute la sat.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#branza #cașcaval #Veaceslav Ionita

Creștinii ortodocși de rit vechi sărbătoresc înălțarea sfintei Cruci. Evenimentul comemorează descoperirea crucii lui Hristos în Golgota, în anul 326, de către împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. Conform credințelor bisericești, acest moment a adus speranță și mântuire și simbolizează victoria asupra păcatului și morții.

Legenda spune că împărăteasa Elena a descoperit trei cruci pe dealul Golgotei, după ce a organizat săpături. După ce o femeie bolnavă s-a atins de una dintre ele, s-a considerat că anume aceea era crucea Mântuitorului.

De înălțarea sfintei Cruci, creștinii țin post strict, renunță la carne, brânzeturi și ouă, în semn de recunoștință și solidaritate cu suferința lui Hristos. Aceștia se roagă pentru sănătate, pace și binecuvântare în viața lor.

În unele regiuni, de pomi se atârnă busuioc sfințit în formă de cruce, pentru a asigura roada și a atrage belșug. Unii oameni cred că trebuie sfințite monede și ținute lângă o cruciuliță, în portofel, pentru a aduce belșug și spor la muncă.

De Înălţarea Sfintei Cruci, în tradiția populară, se adună frunze de busuioc, mentă, cimbru, care se consideră plante magice și se sfințesc la biserică pentru a alina durerea. Busuiocul se pune în vasele cu apă pentru păsări pentru a le ocroti. Se face un ritual şi pentru pomii care nu rodesc: se agață de ramurile acestora cruci făcute din busuioc sfințit.

Tot de Ziua Crucii începe culesul viilor, se bat nucii, iar din păduri se adună ramuri de alun. Se spune că în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci se termină vara şi începe cu adevărat toamna. În popor se zice că dacă tună în aceasta zi, va fi o toamnă lungă, iar dacă trece un cârd de ciori, va cădea bruma.

Obiceiurile populare mai spun că șerpii și alte reptile încep să se ascundă în subteran începând cu ziua Înălțării Sfintei Cruci.