În Rusia, totuși, ar urma să fie deschise cinci secții de votare. Comisia Electorală Centrală a admis parțial, pe 29 septembrie, o solicitare a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM).

Conform hotărârii aprobate, în Federația Rusă moldovenii vor putea vota la prezidențialele și referendumul de pe 20 octombrie, la două secții deschise la Moscova, și câte una care va funcționa la Sankt-Petersburg, Surgut și Iaroslavl. Ministerul Afacerilor Externe urmează să ia o decizie, timp de 2 zile după hotărârea CEC, iar birourile electorale ale secțiile de votare să fie constituite în decurs de trei zile, urmare a propunerilor diplomaților.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Serviciul de presă al Ministerului Afacerilor Externe a comunicat pentru Realitatea că actualmente subiectul încă se examinează.

Deschiderea secțiilor de votare în Federația Rusă a stârnit un adevărat scandal și mai multe dezinformări în spațiul public. Purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova, a manipulat cu datele înregistrării prealabile, invocând că în Italia s-au înregistrat mai puțin moldoveni care vor să participe la scrutin, decât în Rusia.

Argumentele Mariei Zaharova au fost folosite de socialiști, care au mers în instanță, pentru a cere obliga CEC să deschidă mai multe secții în Rusia, însă sesizarea lor a fost respinsă.

Ulterior, s-a aflat că se vor deschide doar două secții de votare în Federația Rusă, la Moscova, din motive de securitate.

#CEC #MAE #PSRM #Rusia #secții de votare

În toamna lui 1989 am intrat în clasa întâi scriind cu litere chirilice. Câteva zile mai târziu scriam românește, cu alfabet latin. Țin minte bucuria învățătoarei, care ne spunea ce noroc mare avem noi că vom învăța în limba noastră și cu literele noastre.

Nu a fost un noroc. S-a întâmplat fiindcă pe 27 august 1989 sute de mii de oameni au venit la Chișinău, mulți pe jos, și au cerut. Limba. Alfabetul. Tricolorul. Suveranitatea. Dreptul de a ne hotărî soarta acasă. Nu eram încă liberi în totalitate. Dar temelia era deja pusă.

Iar exact doi ani mai târziu, la aceeași Mare Adunare Națională, a fost proclamată Declarația de Independență, prin care nu doar ne-am rupt de ocupația sovietică, ci am și deschis drumul revenirii acasă, în marea familie europeană.

Drumul înapoi a fost mai lung decât cel al altor țări care s-au eliberat în aceiași ani. Cred că fiecare își are clipa lui în care a crezut că, gata, nu mai ajungem și că oamenii care ne-au adus înapoi limba, tricolorul și speranța au făcut-o în zadar. Dar știm că nu au făcut-o în zadar. Drumul acesta nu are scurtături. Și știm foarte bine că ce nu ne doboară ne face mai puternici.

Astăzi mergem mai hotărât ca oricând pe calea aleasă de părinții noștri și confirmată acum de noi, cu mâna noastră, atunci când am scris în Constituția țării că locul nostru este în Uniunea Europeană. Țara se schimbă. Greu, în pofida presiunilor și greutăților pe care le înfruntăm, dar se schimbă, împreună cu toată Europa.

Până în 2030 trebuie să fim pregătiți. Fiecare la locul lui, prin muncă, unitate, curaj și determinare, dar mai ales prin încrederea că împreună reușim, dărâmând zidurile dintre noi și construind poduri. Este singurul mod în care am reușit vreodată ceva.

Îmi doresc ca până la aniversarea celor 40 de ani de Independență, când fiica mea, Alice, va merge la liceu, să o sărbătorim într-o Republică Moldova membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Și să spunem atunci, sus și tare, că am dus până la capăt năzuința și spiritul Declarației de Independență.