Lucy, cel mai faimos strămoş uman, avea articulaţii ale genunchilor care îi permiteau o postură dreaptă în timpul mersului, precum şi muşchi puternici la nivelul picioarelor şi pelvisului, potriviţi pentru traiul în copaci, sugerează un studiu recent.
Pentru prima dată, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Cambridge au reconstituit digital muşchii membrelor inferioare ai rudei dispărute a omului, cu trăsături de maimuţă, care a trăit în Africa în urmă cu peste trei milioane de ani.
Rezultatele, publicate în jurnalul ştiinţific Royal Society Open Science, sugerează că Lucy îşi putea îndrepta articulaţiile genunchilor, având astfel capacitatea de a sta dreaptă şi de a se deplasa pe membrele inferioare, în postură erectă, similar omului modern. Echipa a descoperit, de asemenea, că muşchii picioarelor ei erau mai mari şi mai puternici decât cei ai omului modern, ceea ce îi permitea să trăiască în copaci, precum maimuţele.
Structura musculară unică a membrelor inferioare ale lui Lucy ar fi ajutat-o să se adapteze la viaţa pe pajiştile deschise precum şi în pădurile dese, conform cercetătorilor.
Asta însemna, de asemenea, că mergea şi se mişca într-un mod care nu poate fi observat la nicio specie existentă în prezent. Aceste descoperiri ar putea contribui la clarificarea modului în care a evoluat deplasarea la oameni, „inclusiv acele capacităţi pe care noi le-am pierdut”, a precizat echipa de cercetători.
Ashleigh Wiseman, de la Institutul McDonald de Cercetări Arheologice din cadrul Universităţii Cambridge, a spus: „Acum suntem singurele vieţuitoare care pot sta drepte, cu genunchii drepţi”.
„Muşchii lui Lucy sugerează că era la fel de competentă ca noi în ceea ce priveşte mersul biped, cu toate că, probabil, se simţea ca acasă şi în copaci”, a adăugat cercetătoarea.
Lucy aparține speciei dispărute Australopithecus afarensis
Lucy aparţine speciei dispăruteAustralopithecus afarensis, un grup de strămoşi timpurii ai omului cu corpul şi creierul de dimensiuni mai mici.
Scheletul ei, care este complet în proporţie de 40%, cu 47 din 207 oase, a fost descoperit în 1974 în nordul Etiopiei. Acesta include părţi ale braţelor, picioarelor, coloanei vertebrale, coastelor şi pelvisului, la fel ca şi maxilarul inferior şi câteva fragmente de craniu.
La momentul descoperirii, Lucy – al cărei nume a fost inspirat de melodia The Beatles „Lucy In The Sky With Diamonds” – era scheletul cel mai bine conservat aparţinând unui strămoş uman timpuriu.
De-a lungul anilor, specialiştii nu au căzut de acord în privinţa modului în care se deplasa Lucy. Unii au susţinut că ea mergea ghemuită şi clătinându-se, precum cimpanzeii, în timp ce alţii au spus că postura ei era asemănătoare cu cea omului modern.
La momentul morţii, Lucy era tânără, avea un metru înălţime şi cântărea sub 30 de kilograme, în timp ce creierul ei avea aproximativ o treime din dimensiunea celui al omului din prezent. Cercetări mai recente au sugerat că ea mergea dreaptă, aşa că, pentru a verifica această teorie, Wiseman a construit un model digital 3D al muşchilor picioarelor lui Lucy şi al bazinului.
Ea a recreat 36 de muşchi de la fiecare picior şi a constatat că cei importanţi, de la gambele şi coapsele lui Lucy, erau de două ori mai mari comparativ cu muşchii omului modern.
Echipa a constatat că muşchii reprezentau 74% din masa totală a coapsei lui Lucy, comparativ cu 50% în cazul omului.
„Capacitatea lui Lucy de a merge dreaptă poate fi cunoscută doar reconstruind calea şi spaţiul ocupate de un muşchi în interiorul corpului. Australopithecus afarensis cutreiera zonele cu păşuni împădurite deschise, precum şi pădurile mai dese din Africa de Est, în urmă cu aproximativ 3 până la 4 milioane de ani. Reconstrucţa muşchilor lui Lucy sugerează că ea era capabilă să exploateze în mod eficient ambele habitate”, a spus Wiseman.
