Observatorul spaţial Chandra X-ray al NASA a obţinut cea mai detaliată imagine a unui jet expulzat de gaura neagră supermasivă din inima galaxiei Messier 87 (M87), prima gaură neagră fotografiată de omenire (n.r. în 2019), transmite miercuri Space.com, potrivit Agerpres.
Galaxia M87 este localizată la aproximativ 55 de milioane de ani lumină de Soare, iar gaura neagră supermasivă din centrul său este activă.
O parte din gazul şi praful cosmice care cad în această gaură neagră, care are masa de 6,5 miliarde de ori mai mare decât a Soarelui, este expulzată de la polii găurii negre la viteze apropiate de cea a luminii sub forma unor puternice jeturi de energie care se întind pe distanţe de ordinul miilor de ani lumină.
Jeturile găurii negre M87* au fost observate şi pe alte lungimi de undă ale luminii, dar cele mai detaliate observaţii au fost realizate în raze-X de Chandra. Aceste observaţii au dezvăluit un flux complex de material prin jeturi, care este mai dinamic decât se observase anterior.
„Deja puteam observa schimbări în jet, dar niciodată cu acest nivel de detaliu ca în razele X”, a declarat coordonatoarea studiului Camille Poitras, doctorandă la Facultatea de Ştiinţe şi Inginerie de la Universitatea Laval din Quebec, Canada. „Structurile care anterior păreau amalgmate pot fi acum distinse, permiţându-ne să urmărim mai bine evoluţia jetului pe parcursul a peste un deceniu de observaţii”, a masi susţinut ea.
Unele structuri din jeturi păreau să se mişte cu viteze de cinci ori mai mari decât viteza luminii. Desigur, acest lucru nu este posibil conform teoriei relativităţii speciale a lui Albert Einstein, care susţine că nimic cu masă nu se poate mişca cu viteza luminii sau mai repede.
Această aşa-numită mişcare superluminică nu este o descoperire revoluţionară, ci mai degrabă o iluzie optică creată atunci când materia se mişcă cu viteze apropiate de cea a luminii direct spre Pământ, conform Space.com.
Observaţiile realizate de Chandra asupra jetului provenit din galaxia M87 reprezintă un pas major înainte în înţelegerea fizicii acestor fluxuri şi a modului în care particulele care le compun sunt accelerate la viteze atât de mari şi energii atât de mari. În plus, deoarece aceste jeturi sunt modul în care găurile negre supermasive revarsă energie înapoi în mediul lor, observaţiile ar putea ajuta, de asemenea, la construirea unei imagini mai bune a modului în care aceşti titani cosmici influenţează evoluţia galaxiilor lor de origine.
„Aceste rezultate demonstrează cât de unic de puternic rămâne Chandra pentru urmărirea evoluţiei fenomenelor extreme pe perioade lungi de timp”, a declarat Gerrit Schellenberger, membru al echipei şi astrofizician la Centrul pentru Astrofizică | Harvard & Smithsonian (CfA).
„Ne ajută să înţelegem mai bine cum energia eliberată în apropierea unei găuri negre supermasive este transportată prin jetul său şi depusă în galaxia înconjurătoare”, a adăugat el.
