Zoom este una dintre cele mai importante aplicații software de conferințe video din lume. În contextul actual, aceasta a devenit o utilitate, munca de acasă și școala online face ca platforma să fie un instrument esențial de comunicare.

Rezultatele financiare ale aplicației sunt dintre cele mai bune, deoarece este folosită zilnic de milioane de oameni. Videoconferințele online fac parte acum din viața și munca noastră.

Una dintre facilitățile aplicației este faptul că într-o videoconferință se pot aduna până la 100 de persoane. Prin abonarea a un plan mai bun, aceasta permite 1.000 de participanți la o întâlnire care poate dura și 30 de ore.

„Astăzi suntem un brand global cu peste o jumătate de milion de clienți care au zece angajați, ceea ce ne poziționează foarte bine în sprijinirea organizațiilor și persoanelor fizice care caută să-și reinventeze munca, comunicațiile și colaborarea”, spune directorul general Eric Yuan.

Anul acesta în trimestrul doi, compania americană a înregistrat, pentru prima dată, venituri de un miliard de dolari. Se preconizează ca perioada iulie-septembrie să le aducă 1,015 și 1,020 miliarde de dolari. Analiștii de specialitatea au alte prognoze, ei se gândesc la venituri de 1,013 miliarde de dolari.

Cu toate că platforma are câștiguri mari, acțiunile acesteia au scăzut cu 11%. Veniturile ajustate în trimestrul trei din 2021 ar urma să se situeze între 1,07 și 1,08 dolari pe acțiune. analiști se așteaptă la 1,09 dolari per titlu.
În perioada aprilie-iunie, Zoom a înregistrat un profit de 1,04 dolari pe acțiune, la venituri de 1,02 miliarde de dolari. Ambele valori au fost mai ridicate decât estimau specialiștii.

Care sunt platformele care concurează Zoom?

Google Meet, Webex și Microsoft Teams sunt alte platforme de gen care sunt în concurență cu Zoom. Reprezentanții aplicației au declarat că se așteaptă la un declin al veniturilor. El va veni din partea clienților care au zece angajați sau mai puțin. Această categorie este alcătuită în general din IMM-uri care plătesc lunar facturile.

#platforma #zoom

Importurile de cărbune în Republica Moldova au scăzut dramatic în ultimele luni, chiar înainte de începerea sezonului rece. În septembrie, țara a importat doar aproximativ 130 de tone, față de circa 4.700 de tone în iulie. Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a explicat, după ședința Guvernului, care ar putea fi cauzele reducerii livrărilor.

Potrivit datelor prezentate de ministru, în perioada 1 ianuarie – 18 octombrie 2026, Republica Moldova a importat aproximativ 77.000 de tone de cărbune, cu circa 19% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut. Livrările au provenit preponderent din România, Turcia și Ucraina. Au existat, de asemenea, importuri din Kazahstan, Elveția și Federația Rusă.

Din totalul cantității importate, aproximativ 63.000 de tone au fost antracit, un tip de cărbune cu putere calorifică ridicată. Alte 9.400 de tone au fost cărbune bituminos, iar restul a constituit alte tipuri de cărbune. Scăderea a fost deosebit de accentuată în ultimele trei luni. Dacă în iulie au fost importate aproximativ 4.700 de tone, în august cantitatea a coborât la circa 1.500 de tone, iar în septembrie a ajuns la numai 126–130 de tone.

Dorin Junghietu a precizat că piața cărbunelui din Republica Moldova depinde de deciziile importatorilor, care își adaptează achizițiile în funcție de condițiile de pe piețele externe și de disponibilitatea transportului. Unul dintre factorii care ar putea influența livrările este situația de securitate din regiunea Mării Negre. Ministrul a menționat că atacurile și războiul pot afecta transportul cărbunelui, inclusiv livrările realizate pe cale feroviară sau cu barjele prin porturile de la Dunăre.

Un alt posibil motiv ține de creșterea cererii pe piețele europene. Potrivit lui Junghietu, seceta hidrologică din unele state europene a determinat repornirea unor capacități de producere a energiei electrice pe bază de cărbune. În aceste condiții, disponibilitatea cărbunelui pentru export ar putea fi redusă.

Ministrul a menționat Germania printre potențialele surse de aprovizionare de pe piața europeană, alături de Turcia și Serbia. Există și alternative precum Australia, Vietnam și Canada, însă transportul din aceste țări ar implica cheltuieli mai mari.