Detalii despre sistemele de senzori acustici folosite de ucraineni pentru a detecta dronele și rachetele rusești

Ucraina apelează la o metodă rudimentară pe bază de senzori acustici pentru a detecta drone și rachete rusești, a dezvăluit recent generalul James Hecker, șeful Forțelor Aeriene ale SUA în Europa, relatează The Telegraph.

Proiectul – despre care sursele ucrainene au spus că este confidențial și nu pot furniza mai multe informații – constă, în forma sa cea mai rudimentară, într-o rețea de mii de telefoane mobile atașată de stâlpi de telefonie. Rețeaua de comandă și control a forțelor aeriene, denumită „Viraj”, se bazează pe cel puțin 40 de rețele separate de senzori menite să detecteze, să urmărească și să identifice amenințările aeriene.

Senzorii captează sunete anormale din mediu, după care inteligența artificială stabilește dacă acestea provin de la drone kamikaze sau de la rachete.

„Este interesant faptul că această tehnologie revine în actualitate, deoarece a fost la modă înainte de inventarea radarului în anii 1920 și 1930”, a apreciat Thomas Withington, expert în apărare aeriană la Institutul Serviciilor Regale Unite.

„Istoria, într-un fel, se întoarce, dar cu adaptările erei tehnologice de care dispunem astăzi”, a adăugat el.

Cel mai elementar senzor, fabricat de o organizație neguvernamentală numită „Skyfortress”, este amplasat în zonele din apropierea liniei întâi a frontului din Ucraina. Acesta este compus dintr-un smartphone cu android amplasat într-o cutie împreună cu alte tehnologii disponibile comercial.

Telefoanele mobile înregistrează continuu pentru a detecta apropierea țintelor aeriene și folosesc rețelele locale de telefonie mobilă pentru a transmite informațiile către un sistem centralizat.

Aceste sisteme sunt finanțate prin intermediul inițiativei „Ceruri sigure”, un program creat în cadrul platformei United24, o inițiativă a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.

„Este foarte util pentru noi, astfel încât să înțelegem mai bine ce se întâmplă pe cerul nostru. Este o tehnologie destul de revoluționară”, sublinia anul trecut pentru The Telegraph Mihailo Fedorov, ministrul pentru transformare digitală

Programul strânge bani pentru până la 12.500 de senzori, construiți de firma ucraineană Ajax Systems, care vor fi poziționați în regiunile Sumî, Odessa, Mikolaiv și Herson.

Sistemul Zvook

Un al doilea sistem utilizat de forțele armate ucrainene este cunoscut sub numele de Zvook, și utilizează tehnologii acustice similare în scopul de a oferi o imagine mai bună asupra a ceea ce se întâmplă în spațiul aerian.

Senzorii folosesc microcalculatoare, în loc de telefoane mobile, pentru a detecta dronele la o distanță de aproximativ cinci kilometri, rachetele de croazieră la circa 6,5 kilometri și rachetele balistice la circa 9,6 kilometri.

Inteligența artificială ajută sistemul să distingă între mugetul unei vaci și dronele care se apropie.

Marian Sulim, director executiv al Zvook, a declarat pentru The Telegraph: „Noi detectăm amenințările aeriene și apoi armata poate activa sistemele radar pentru a evidenția o anumită regiune. Este un sistem auxiliar. Nu înlocuiește radarul, ci îl face mai eficient”.

În prezent, cei 210 senzori ai acestei companii acoperă cinci la sută din teritoriul Ucrainei, și anume 8.000 de kilometri pătrați, și estimează că ar putea furniza acoperire totală cu 8.000 de dispozitive, a căror producție costă aproximativ 400 de lire sterline.

Sistemele au fost montate pe infrastructuri critice, cum ar fi stâlpii de telefonie și substațiile de electricitate, începând cu iarna anului 2022.

Când Ucraina a fost atacată recent cu ajutorul a nu mai puțin de 84 de drone kamikaze, sisteme acustice ca acestea au fost folosite pentru a furniza echipajelor de la sol informații despre traiectoriile acestora.

Generalul Hecker a dezvăluit că grupurile mobile de tragere au reușit să intercepteze cel puțin 80 dintre vehiculele aeriene fără pilot cu ajutorul informațiilor de la senzori.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sisteme acustice au fost construite pe coasta Kent a Marii Britanii.

Structurile gigantice de cupole din beton, cunoscute sub numele de oglinzi, au fost folosite pentru a amplifica sunetul avioanelor inamice. Observatorii puteau compara sunetele reflectate și calcula înălțimea, viteza și traiectoria de zbor.

La sfârșitul anilor 1960, Forțele Aeriene ale SUA au desfășurat o gamă de senzori de căldură și de mișcare în junglele din Vietnam pentru a asculta Vietcongul. Totuși, vietnamezii aveau să descopere repede locația acestor dispozitive.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#senzori #drone #rachete #Ucraina

Oamenii de știință de la Universitatea Stanford au observat că un colorant alimentar comun poate transforma temporar pielea, mușchii și țesuturile conjunctive ale animalelor vii în materiale semi-transparente, potrivit The Guardian. Într-un experiment inovator, echipa a aplicat tartrazina, un colorant galben folosit în produse precum Doritos și SunnyD, pe burta unui șoarece și a reușit să facă organele interne vizibile prin pielea abdominală. Aplicarea colorantului pe scalpul șoarecelui a permis cercetătorilor să vizualizeze vasele de sânge din creierul animalului.

Cercetătorii au constatat că pielea tratată cu colorant își recăpăta culoarea normală după spălare. Ei cred că metoda ar putea avea aplicații clinice valoroase, inclusiv pentru localizarea rănilor, găsirea venelor pentru extragerea sângelui, monitorizarea tulburărilor digestive și detectarea tumorilor.

„În loc să se bazeze pe biopsii invazive, medicii ar putea fi capabili să diagnosticheze tumori adânc înrădăcinate prin simpla examinare a țesutului unei persoane, fără a fi nevoie de îndepărtarea chirurgicală invazivă. Această tehnică ar putea face prelevările de sânge mai puțin dureroase, ajutându-i pe medici localizeze cu ușurință venele de sub piele”, a declarat Dr. Guosong Hong, cercetător principal în cadrul proiectului.

Metoda amintește de romanul „Omul invizibil” de H.G. Wells, unde secretul invizibilității constă în alinierea indicelui de refracție al unui obiect cu cel al aerului. Lumina se dispersa în țesuturi din cauza diferitelor indicii de refracție, similar cu modul în care un creion pare îndoit într-un pahar cu apă.

Dr. Zihao Ou și echipa de la Stanford au descoperit că anumiți coloranți pot face lumina să pătrundă mai ușor prin piele și țesuturi, modificând indicele de refracție al acestora. În experimentele descrise în Science, un piept de pui a devenit transparent la lumina roșie după ce a fost scufundat în tartrazină, un colorant galben din produsele alimentare. Colorantul a redus împrăștierea luminii, permițând o penetrare mai profundă.

Este vorba de colorantul alimentar galben utilizat în chipsurile Doritos, băutura SunnyD și alte produse din SUA.

Echipa a aplicat apoi colorantul galben pe burta unui șoarece, făcând pielea abdominală transparentă și dezvăluind intestinele și organele rozătoarei. Într-un alt experiment, ei au aplicat colorant pe capul ras al unui șoarece și, cu ajutorul unei tehnici numite imagistică cu contrast de speckle laser, au văzut vasele de sânge din creierul animalului.

„Cea mai surprinzătoare parte a acestui studiu este că, de obicei, ne așteptăm ca moleculele de colorant să facă lucrurile mai puțin transparente. De exemplu, dacă amestecați cerneală albastră de pix în apă, cu cât adăugați mai multă cerneală, cu atât mai puțină lumină poate trece prin apă. În experimentul nostru, atunci când dizolvăm tartrazina într-un material opac precum mușchii sau pielea, care în mod normal împrăștie lumina, cu cât adăugăm mai multă tartrazină, cu atât materialul devine mai clar. Dar numai în partea roșie a spectrului de lumină. Acest lucru contravine așteptărilor noastre obișnuite cu coloranții.” a explicat Dr. Guosong Hong, cercetător principal.

Cercetătorii notează că procesul este „reversibil și repetabil,” pielea recăpătându-și culoarea normală după spălare. Deocamdată, transparența este restricționată de adâncimea de penetrare a colorantului, dar Dr. Hong sugerează că injecțiile sau plasturii cu microace ar putea permite colorantului să pătrundă mai adânc.

Deși metoda nu a fost testată încă pe oameni, cercetătorii speră ca procedura să permită studii detaliate ale organelor și bolilor fără a necesita intervenții chirurgicale majore.

Potrivit lui Christopher Rowlands și Jon Gorecki de la Imperial College din Londra, această tehnică, combinată cu imagistica modernă, ar putea oferi vizualizarea unui întreg creier de șoarece sau identificarea tumorilor sub țesuturi groase de câțiva centimetri. Ei afirmă că va exista „un interes extrem de larg” pentru această procedură.