Angelica Frolov, coordonatoare de program în cadrul organizației GENDERDOC-M, pentru prima dată nu a participat la marșul feministelor din Republica Moldova. „De ce? Cu puțin timp înainte de marș, când organizările erau în toi, am aflat că la marș va veni cel puțin o persoană cu steagul Palestinei. Am întrebat pentru clarificare, dacă este vorba de steag sau pancarte în susținerea victimelor din Palestina. După o discuție lungă și complicată, mi s-a confirmat că totuși este vorba de steag. Eu am niște principii, unul dintre principiile mele este să nu mă asociez cu niciun stat (teritoriu, mișcare) care persecută persoanele LGBT. Cel mai important simbol al unui stat (teritoriu, mișcare) este steagul. Așa știu eu. Am răspuns că în acest caz eu nu voi participa la marș”, a explicat ea.
„Am decis să fac această postare azi (9 martie), pentru că țin foarte mult la mișcarea feministă din Moldova și la colegele mele feministe, tema marșului din acest an a fost pentru mine foarte importantă, iar ieri (8 martie) a fost ziua marșului și toate discuțiile trebuiau duse doar pe subiectul violului față de fete și femei. De aceea, ieri (8 martie) nu vedeam locul acestei postări. Totuși, pentru prima dată în viață nu am fost la marșul feminist din Moldova. … Orice război este oribil, orice victimă pașnică a conflictelor armate trebuie ajutată și are nevoie de suport. Steagul unui stat reprezintă politica statului sau valorile mișcării. Oamenii au dreptul să participe sau să nu participe într-un marș conform propriilor poziții și valori. Pentru mine sunt niște axiome care nici nu se discută. Această postare mă reprezintă doar pe mine și poziția mea personală, a unei activiste LGBT, feministe”, a mai scris Angelica Frolov.
În comentarii, Cristina G. i-a replicat următoarele: „Eu cred că dacă steagul nu este poziția oficială a marșului nu ai de ce să te disociezi de marș… de obicei la marșuri nu poți controla mesajele și pancartele fiecărui participant… cu unele poți să nu rezonezi și e ok…”, la care Angelica Frolov i-a răspuns: „Eu nu obișnuiesc să mă joc cu principiile mele. Știam din timp că una dintre organizatoare va veni cu steagul”.
Au mai fost persoane care s-au regăsit în poziția activistei LGBT. „Am participat la marș, deși inițial mi-am zis că nu o voi face, tocmai din același motiv. Am eu părerile mele asupra Hamas, dar prefer să nu le afișez public, în fine. În timpul marșului, un domn care muncea drept paznic la o clădire cu oficii, pe lângă care treceam, m-a oprit să mă întrebe pentru ce cauză mărșăluim. I-am răspuns. Replica lui a fost: „A, da eu am văzut steagul Palestinei, mă gândeam că pentru Palestina”. Nu cred că e necesar să mai adaug ceva. Angelica, eu te susțin în continuare, și nu mi-e frică să afișez asta public. Te cuprind strâns!”, a scris Ecaterina Luţişina.
Ion Andronache a comentat: „Oare ce s-ar fi întâmplat dacă la marș în fața coloanei ar fi apărut persoane și cu steagul Israelului? Scandal, bătăi? Cum ar fi apărut asta în presă și cât din mesajul principal al Marșului ar fi ajuns la trecători? Repet, deși evident sunt solidar cu victimele din Palestina, consider că este o lipsă totală de respect față de colegi/e, față de coorganizatori/oare a/ale Marșului și față de cei/cele care muncesc neîncetat pentru ca viața femeilor din Moldova să devină mai bună. Vrei să organizezi un eveniment pentru femeile din Palestina? Organizează-l aparte”.
„Îți împărtășesc poziția, pentru mine această acțiune a fost un mesaj conștient de respingere și neglijare a dorinței mele de a participa la marș. Nu aș fi putut să permit ca cineva să profite de prezența mea pentru ași înfăptui capriciile și să fiu asociat cu susținerea crimelor față de persoanele LGBT+ din Palestina, dar și cu cele săvârșite de acest stat față de femeile palestiniene. Cred că sentimentele care mi-au fost trezite de organizatori nu se vor vindeca curând iar dezbinarea între activiștii civici, care și așa suntem puțini este un absurd total!”, a scris și Alexandru Goja.
