Magistrații Judecătoriei Chișinău, sediul Centru au respins cererea reprezentanților Autorității Naționale de Integritate care au cerut confiscarea averii democratului Dumitru Diacov, în mărime de peste 600 de mii de lei, bani care nu au putut fi justificați de către parlamentar.

Despre asta anunță ANI, după ședința de judecată care a avut loc astăzi.

„După ce la începutul anului, ANI a stabilit o diferență substanțială în mărime de peste 600 de mii de lei, inspectorul de integritate a dispus confiscarea acestei averi nejustificate, în baza căreia ANI a remis cererea de confiscare acestei averi în instanța de judecată. Însă, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a respins cererea ANI”, anunță responsabilii.

În context, ANI consideră această decizie ca fiind una neîntemeiată, fapt pentru care va înainta o contestație la Curtea de Apel Chișinău.

„Deocamdată, nu se cunosc motivele respingerii cererii ANI pe această cauză. Vom reveni cu detalii, după ce vom recepționa hotărârea motivată a instanței”, se mai arată în comunicat.

Amintim că, la începutul anului, ANI a constatat o avere în sumă de 600 de mii de lei, care nu ar fi justificată la deputatul PDM, Dumitru Diacov.

Într-un comunicat, ANI spunea că, în urma controlului averii și intereselor personale pentru perioada anilor 2014 – 2019 pe numele parlamentarului și a soției sale, a constatat că există o diferență de avere nejustificată.

#ANI #deputat #magistrati

În toamna lui 1989 am intrat în clasa întâi scriind cu litere chirilice. Câteva zile mai târziu scriam românește, cu alfabet latin. Țin minte bucuria învățătoarei, care ne spunea ce noroc mare avem noi că vom învăța în limba noastră și cu literele noastre.

Nu a fost un noroc. S-a întâmplat fiindcă pe 27 august 1989 sute de mii de oameni au venit la Chișinău, mulți pe jos, și au cerut. Limba. Alfabetul. Tricolorul. Suveranitatea. Dreptul de a ne hotărî soarta acasă. Nu eram încă liberi în totalitate. Dar temelia era deja pusă.

Iar exact doi ani mai târziu, la aceeași Mare Adunare Națională, a fost proclamată Declarația de Independență, prin care nu doar ne-am rupt de ocupația sovietică, ci am și deschis drumul revenirii acasă, în marea familie europeană.

Drumul înapoi a fost mai lung decât cel al altor țări care s-au eliberat în aceiași ani. Cred că fiecare își are clipa lui în care a crezut că, gata, nu mai ajungem și că oamenii care ne-au adus înapoi limba, tricolorul și speranța au făcut-o în zadar. Dar știm că nu au făcut-o în zadar. Drumul acesta nu are scurtături. Și știm foarte bine că ce nu ne doboară ne face mai puternici.

Astăzi mergem mai hotărât ca oricând pe calea aleasă de părinții noștri și confirmată acum de noi, cu mâna noastră, atunci când am scris în Constituția țării că locul nostru este în Uniunea Europeană. Țara se schimbă. Greu, în pofida presiunilor și greutăților pe care le înfruntăm, dar se schimbă, împreună cu toată Europa.

Până în 2030 trebuie să fim pregătiți. Fiecare la locul lui, prin muncă, unitate, curaj și determinare, dar mai ales prin încrederea că împreună reușim, dărâmând zidurile dintre noi și construind poduri. Este singurul mod în care am reușit vreodată ceva.

Îmi doresc ca până la aniversarea celor 40 de ani de Independență, când fiica mea, Alice, va merge la liceu, să o sărbătorim într-o Republică Moldova membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Și să spunem atunci, sus și tare, că am dus până la capăt năzuința și spiritul Declarației de Independență.