Apetența politicienilor pentru a prinde un mandat de europarlamentar este explicabilă printr-o serie de beneficii, de la indemnizații generoase în anii de la Bruxelles, până la asigurarea unei pensii speciale.

În interiorul partidelor sunt pregătite listele pentru prima rundă de alegeri din 2024, adică europarlamentarele din 9 iunie, scrutin în urma cărora 33 de politicieni vor lua calea Bruxelles-ului și Strasbourgului, pentru un mandat de cinci ani. „Acolo e o sinecură, cimitirul elefanților“, explica succint, într-un interviu la Prima News, Radu Berceanu, fost ministru al Transporturilor, motivul principal al obținerii unui mandat la nivel european.

Iar un „job“ de europarlamentar într-adevăr permite acumularea unor sume generoase, și condițiile de muncă fiind foarte bune. Iar Parlamentul European nu asigură doar o viață liniștită în prezent, ci și la bătrânețe. Indemnizația unui europarlamentar este de 7.706 euro pe lună, ceea ce înseamnă un echivalent al sumei de aproximativ 38.000 de lei pe lună. De asemenea, un eurodeputat are decontate biletele de avion (la clasa business) sau de tren, pentru a merge între țara unde a fost ales și Bruxelles sau Strasbourg.

Pentru fiecare zi în care se află cu activitate la Bruxelles și Strasbourg, un europarlamentar mai primește și aproximativ 350 de euro, bani care asigură cheltuielile cu cazarea, masa sau alte cheltuieli conexe. 4.950 de euro sunt puși la bătaie pentru a asigura cheltuielile cu birourile parlamentare din statul unde a fost ales un eurodeputat, adică de la chirii la cumpărarea de echipament și plăți de abonamente.

În schimb, plafonul maxim pentru cheltuielile cu salariații, adică asistenții sau consilierii, este de 28.412 de euro lunar. Cel puțin 25% din sumă trebuie să fie pentru asistenții acreditați la Bruxelles și Strasbourg.

„Rezerva“ de beneficii la încheierea mandatului

Spre deosebire de alte locuri de muncă, unui eurodeputat i se asigură venituri și dacă își termină cariera în Parlamentul European. De exemplu, o persoană care-și termină perioada de mandat are dreptul la o indemnizație tranzitorie, care reprezintă valoarea unei indemnizații clasice, dar e plătită doar câteva luni, adică numărul de luni care corespunde anilor de mandat. În cazul unui singur mandat, indemnizația tranzitorie e de cinci luni.

Trecerea prin Parlamentul European prevede și o pensie specială, după împlinirea vârstei de 63 de ani. Odată cu părăsirea mandatului, un europarlamentar cu un singur mandat de cinci ani are dreptul la o pensie de aproximativ 8.000 de lei. Pensia e calculată în funcție de numărul anilor și ai lunilor de mandat, iar aceasta nu poate depăși 70% (ceea ce ar însemna 20 de ani de mandat). Din actuala legislatură, o persoană care ar putea avea o pensie de peste 15.000 de lei, dacă nu va mai prinde un mandat, e Corina Crețu, care va avea două complete, de cinci ani, plus o fracție de mandat între finalul lui 2007 și primăvara lui 2009.

Și Vasile Blaga, dacă va face pasul în spate, va fi beneficiar de pensie de la Parlamentul European, acesta fiind beneficiar și de pensie de fost senator în România.

Imunitatea și în Parlamentul European

Nu în ultimul rând, un europarlamentar are imunitate atât pe teritoriul statului său, cât și pe teritoriul altui stat membru al UE. Eurodeputații nu pot face obiectul unei cercetări penale, nu pot fi reținuți sau supuși unor proceduri judiciare din cauza opiniilor sau voturilor exprimate în timpul exercitării funcției lor. De altfel, la nivelul PE nu au fost prea multe cazuri de ridicare a imunității, problematica fiind vizibilă însă odată cu scandalul Qatargate, unde mai mulți euroaleși sunt suspectaţi de încasarea unor mari sume de bani din partea statului Qatar pentru a influenţa în favoarea acestuia declaraţii şi decizii politice în cadrul PE, în special în ceea ce priveşte drepturile lucrătorilor în Qatar.

Cum arată situația în plan local

În comparație cu Parlamentul European, beneficiile din Camera Deputaților și Senat sunt la un nivel mult mai mic. De exemplu, indemnizația variază între 10.816 și 13.019 lei, bani în mână. Un ales fără funcție de conducere are dreptul la sumă forfetară de circa 35.000 de lei. Toată această sumă e destinată cheltuielilor cu salariile celor de la cabinete, cu utilitățile (chirii, electricitate etc.) sau alte acțiuni de promovare. Important de menționat e că un deputat sau senator trebuie să justifice cu documente doar jumătate din sumă, pentru cealaltă fiind nevoie doar de o declarație pe propria răspundere.

Încă aproximativ 10.000 de lei mai intră în conturile deputaţilor şi senatorilor lunar, în cazul în care nu au domiciliul în Bucureşti sau în judeţul Ilfov, pentru a-şi plăti cazarea, fiind nevoie doar de o declaraţie pe propria răspundere. Conform Statutului deputaţilor şi senatorilor, parlamentarii care nu au domiciliul în Bucureşti sau în judeţul Ilfov primesc o diurnă de deplasare de 2% din indemnizaţia lunară brută pentru fiecare zi de muncă în Capitală. Aşadar, zilnic, aleşii mai primesc aproximativ 400 de lei dacă se află la muncă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#dolce vita #europarlamentari #venituri

Viitorii profesori ar putea începe practica pedagogică încă din primul semestru de facultate, iar la absolvire ar urma să susțină o probă de predare. Schimbările fac parte dintr-un nou model de formare a cadrelor didactice, propus de Ministerul Educației și Cercetării, care pune mai mult accent pe experiența din școli și pe pregătirea practică a studenților.

Potrivit proiectului, studiile universitare pentru viitorii pedagogi ar urma să aibă o structură comună, indiferent de instituția în care învață, și să îmbine cinci componente: pregătirea de specialitate, didactica disciplinei, psihopedagogia, practica pedagogică și cercetarea educațională. Astfel, studenții nu s-ar limita la acumularea cunoștințelor teoretice, ci ar învăța și cum să le aplice la clasă. De exemplu, după ce studiază o metodă de predare, ar putea să o testeze în timpul practicii, să observe reacțiile elevilor și să analizeze ce trebuie îmbunătățit la următoarea lecție.

Un rol important în acest proces ar urma să-l aibă mentorii din școli și grădinițe. La început, studenții ar asista la lecții, apoi ar preda anumite secvențe sub îndrumarea unui profesor cu experiență, iar treptat ar ajunge să susțină ore de sine stătător. Pentru ca acest lucru să fie posibil, proiectul prevede crearea unei rețele naționale de instituții de învățământ în care viitorii profesori să-și desfășoare practica. Mentorii și cadrele universitare ar planifica împreună activitățile, ar urmări lecțiile și ar evalua evoluția studenților.

Pe lângă pregătirea pentru predare, viitorii pedagogi ar urma să învețe cum să asigure incluziunea și siguranța copiilor, cum să le susțină bunăstarea și cum să folosească responsabil tehnologia și inteligența artificială. Experiențele din școli ar fi analizate și în cadrul unor seminare, unde studenții ar discuta despre dificultățile întâlnite și despre soluțiile pe care le pot aplica.

Proiectul a fost prezentat și discutat în cadrul unor consultări publice organizate de MEC la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți. La evenimentul de la UPS „Ion Creangă”, ministrul Educației și Cercetării, Dan Perciun, a declarat că pregătirea universitară trebuie să fie mai apropiată de realitățile din școli, iar colaborarea dintre universități și instituțiile de învățământ trebuie consolidată.

„Ne dorim ca viitorii profesori să beneficieze de o pregătire cât mai apropiată de realitățile din școală. De aceea, este important să oferim mai mult spațiu practicii pedagogice și să consolidăm colaborarea dintre universități și instituțiile de învățământ. Consultările publice reprezintă o oportunitate de a colecta propuneri pentru îmbunătățirea Concepției, iar în următoarele săptămâni vom continua acest proces și vom prezenta o propunere de plan-cadru pentru dezbateri”, a spus ministrul.

La rândul său, directoarea Institutului Național pentru Educație și Leadership, Viorica Andrițchi, a explicat că practica va fi pusă în centrul pregătirii viitorilor educatori, învățători și profesori.

Concepția prevede trei ani de studii de licență și doi ani de master. Absolvenții de licență ar putea preda în învățământul primar și gimnazial, însă ar trebui să finalizeze un master profesional cu profil didactic în cel mult cinci ani de la prima angajare. Pentru a preda la liceu, diploma de master ar fi obligatorie.

Accesul în profesie ar urma să fie posibil și pentru absolvenții altor domenii, prin intermediul modulului psihopedagogic, al programelor de calificare sau recalificare și al masteratelor didactice complementare.

Noul model ar urma să fie aplicat treptat, începând cu studenții admiși în anul universitar 2027–2028. Cei care sunt deja înscriși la studii ar urma să le încheie conform cerințelor actuale. Proiectul Concepției a fost publicat pentru consultări la 21 octombrie.

Documentul a fost elaborat după analiza programelor de studii de la cele trei universități din țară și a unor modele de formare din Austria, Estonia, Finlanda și Elveția. MEC a luat în calcul și experiența profesională a peste 1.000 de absolvenți ai programelor din domeniul științelor educației. Analiza a arătat că pregătirea viitorilor profesori diferă de la o universitate la alta, iar unii absolvenți, chiar dacă au rezultate academice bune, întâmpină dificultăți atunci când trebuie să aplice teoria în fața unei clase de elevi.

Reforma este însoțită și de măsuri de sprijin pentru tinerii care aleg profesia didactică. De la 1 septembrie 2026, bursele au fost majorate cu 40%, iar tinerii specialiști eligibili, repartizați în funcții didactice, pot beneficia de indemnizații de până la 375.000 de lei, precum și de mentorat și reducerea normei didactice în primii ani de activitate.