Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

Elefanții se strigă unii pe alții pe nume! „Sunt incredibil de sociali, vorbesc și se ating”

14 Iun. 2024, 18:35
 // Categoria: Life // Autor:  Elena Putregai
14 Iun. 2024, 18:35 // Life //  Elena Putregai

Elefanţii par să folosească nume unice pentru a se striga unii pe alţii, potrivit unui studiu bazat pe observaţiile a două turme sălbatice din Kenya, publicat în revista ştiinţifică Nature. Acest studiu realizat pe durata a 36 de ani arată că „elefanţii nu numai că folosesc o vocalizare specifică pentru fiecare membru al grupului în parte, dar ei şi recunosc şi răspund la un apel care le este destinat, ignorându-le pe cele adresate altora.

„Sunt lucruri mai sofisticate în vieţile animalelor decât am fi noi, oamenii, tentaţi să credem. Comunicarea elefanților poate fi chiar mai complexă decât ne-am dat noi seama”, a declarat principalul autor al studiului, Michael Pardo, ecologist. Această cercetare „susţine ideea că elefanţii pot inventa nume arbitrare pentru fiecare dintre ei”, a continuat specialistul în comunicarea pachidermelor.

În afară de oameni, puţine animale îşi mai pot da nume reciproc. Dovadă în acest sens stau înregistrările realizate de asociaţia Save the Elephants în rezervaţia Samburu şi în parcul naţional Amboseli din Kenya.

Pentru a afla, Pardo și colegii săi au înregistrat, în perioada 1986-2022, sunetele adânci ale femelelor sălbatice de elefant african de savană şi descendenții lor. După ce le-au trecut printr-un soft de analiză, specialiştii au identificat 469 de zgomote ale animalelor, dintre care 101 elefanţi şi-au „strigat” tovarăşi şi 117 au răspuns.

În plus, s-a observat că sunetul respectiv poartă informații care sunt destinate doar unui anumit elefant.

„Elefanții sunt incredibil de sociali, vorbind și atingându-se mereu unii pe alții – această denumire este probabil unul dintre lucrurile care stau la baza capacității lor de a comunica cu indivizii”, a declarat coautorul și ecologistul George Wittemyer de la Colorado State University, care este și consilier științific pentru organizația non-profit Save the Elephants.

Pahidermul se alătură astfel omului prin capacitatea sa de a da un nume arbitrar celui căruia i se adresează, şi nu printr-o vocalizare care o imită pe ultima auzită.

Descoperirile sunt un „început foarte promițător”, deși sunt necesare mai multe dovezi pentru a confirma dacă elefanții se cheamă într-adevăr pe nume, spune Hannah Mumby, ecologist la Universitatea din Hong Kong.

Ea adaugă că înțelegerea relațiilor sociale ale elefanților este importantă pentru eforturile de conservare.

Până în prezent, se ştie că doar două specii de animale, delfinul şi papagalul, se adresează unui semen al lor imitând glasul celui pe care îl cheamă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.