„Poate calificativul meu dat Republicii Moldova e cam dur, dar eu consider că noi avem suficienți oameni deștepți, care ar putea trasa o cale reală de dezvoltare a Republicii Moldova. Cu ce am putea să începem?…”, notează într-un editorial publicat pe IPN expertul în Educație Tudor Bounegru.
Până nu demult a spune că un om e deștept sau prost era o comparare relativă a două persoane referitor la capacitățile intelectuale ale uneia din ele. Însă cu apariția IQ – acestui instrument de măsurare a inteligenței unei persoane totul pare a fi destul de determinant. Se consideră, că un om deștept, inteligent are o valoare a IQ de 100-150 de unități. Persoanele cu un IQ mai mare de 150 unități se consideră superdotate, geniale. Dar cine sunt persoanele, care au un IQ mai mic de 100 unității?
Iertați-mi subiectivismul, dar eu aș propune o scară a unor categorii de persoane cu un IQ cuprins între valorile 100 și 0 unități IQ. Acestea sunt:
- Persoanele deștepte, inteligente cu un IQ de 100-150 unități;
- Persoanele mediocre, cu un IQ mai mic 100 și mai mare de 20;
- Oamenii proști, cu un IQ mai mic de 20;
- Idioții, cu un IQ egal cu 0 (zero).
Oamenii deștepți
Oamenii deștepți știu foarte bine că ei sunt mai deștepți decât colegii de facultate, de lucru, în domeniul în care profesează. Dacă domeniul de activitate coincide cu profesia însușită, ei își vor depune toate eforturile pentru a-și face lucrul conștiincios, cu dăruire și abnegație. Mereu vor fi în căutarea unor căi de a se autoinstrui. Reflecția personală este mereu în activitate, căutând posibilități de a-și face lucrul și mai bine.
În relațiile interpersonale sunt timizi, puțin vocali și dacă este necesară părerea lor despre anumite fenomene sau probleme din domeniul lor de activitate se vor exprima cu o părere subiectivă, considerând, că sunt și alte persoane, care știu mai mult ca ei.
Ei consideră că în alte domenii, în care nu sunt specialiști, sunt proști și nu pot să-și spună părerea. Nu sunt carieriști, nu tind să ocupe posturi publice sau de conducători ai unor instituții de profil.
Oameni deștepți pot fi întâlniți în orice profesie, mai puțin între oamenii publici sau conducători de organizații. Cei mai mulți sunt printre cercetătorii științifici și oamenii de creație.
Dacă în anumite circumstanțe oamenii deștepți devin conducători ai unor instituții private sau publice, ei vor tinde să se înconjoare cu oameni mai deștepți ca ei, pentru a învăța de la ei. Riscă să coopteze oameni noi, necunoscuți, ignoră relațiile de rudenie. Pentru ei principalul criteriu de angajare sunt cunoștințele și aptitudinile persoanei date. Acceptă un stil democratic de conducere. La luarea unei decizii importante, obligatoriu va căuta să afle părerea tuturor, analizându-le pe toate și acceptând acea idee, care este mai aproape de adevăr și nu este obligator că va fi una formulată de el personal. Subalternilor, care sunt la fel oameni deștepți, le este plăcut să lucreze sub comanda unui așa șef.
Instituțiile conduse de oameni deștepți, tind să progreseze, să se dezvolte.
Oamenii mediocri
Oamenii mediocrii sunt persoane care își cunosc profesia în care activează într-un minim de aptitudini. Ca regulă, sunt specialiștii, care au terminat o școală de meserii sau o facultate cu note medii. Nu au inițiativă proprie. Se străduie să-și facă lucrul nici mai bine, nici mai rău, așa ca să nu fie criticați de șefi. Nu au necesitate și nici aptitudini de a se autoperfecționa. În discuțiile cu colegii de specialitate se consideră atotștiutori. Nu își iubesc profesia, dar își fac lucru pentru că așa trebuie. Interesele lor se află în afara profesiei. Neavând necesitatea de a se autoperfecționa, ei cu timpul vor degrada profesional, deoarece viața merge înainte, lumea se dezvoltă și cunoștințele acumulate cândva îmbătrânesc și se devalorizează. Categoric sunt împotriva unor schimbări în activitatea lor profesională.
Între ei pot exista și carieriști, dar ei vor tinde să ocupe anumite posturi de conducere din domeniul în care profesează. Stilul de conducere al lor este autoritar. Le plac subalternii, care acceptă să se supună, să nu aibă propria părere sau cel puțin să nu și-o expună public.
Aflându-se într-o funcție de șef, ei se vor înconjura cu neamuri, prieteni și niciodată cu oameni străini. Organizația condusă de ei nu va progresa în dezvoltarea sa și întotdeauna va fi în riscul de a fi depășită de o altă organizație din domeniul similar, condusă de un om deștept.
Oamenii proști
Oamenii proști sunt persoanele care au învățat prost în școală. Au îmbrățișat o profesie dintre din cele puțin inteligente. Ca regulă, aceștia sunt lucrătorii din agricultură, muncitorii de la întreprinderile industriale, lucrătorii din domeniul construcțiilor. Nu tind să se dezvolte profesional. Toată informația pe care îi interesează o primesc din mass-media. Întotdeauna sunt supărați pe guvernare.
Persoanele în etate, care au activat în perioada sovietică în întreprinderi industriale, colhozuri și sovhozuri între anii 70-90 își aduc aminte cu nostalgie de acele vremuri, când lucrau prost, dar trăiau bine, cu mult mai bine ca intelectualitatea și cu mult mai bine ca în zilele de astăzi. Ei întotdeauna susțin partidele cu ideologie comunistă sau socialistă, considerând că aceste partide vor reinstaura o societate de tip sovietic și vor trăi la fel de bine.
Persoanele care s-au născut mai târziu și și-au început activitatea în perioada de independență a Republicii Moldova sunt mereu nemulțumite de puterea instaurată și cred că dacă ei ar fi la conducere ar face lucru cu mult mai bine ca actualii guvernanți.
Îndeosebi, oamenii proști întotdeauna se consideră deștepți în toate domeniile. În dispute, indiferent de temă, se consideră atotștiutori și tind ca părerea lor să fie dominantă. În cazurile când dovezile interlocutorului sânt mai plauzibile decât ale lor, pot recurge la amenințări, insulte și chiar altercații fizice. În asemenea discuții omul prost nu poate accepta că el e mai prost decât interlocutorul său.
Oamenii proști niciodată nu pot fi instruiți pentru a deveni mai deștepți.
Oameni proști pot fi întâlniți nu numai printre persoanele care au neglijat studiile, ci și printre cei care au terminat o facultate, ca regulă, învățând pe note pozitive minore.
Între colegii de facultate sau de serviciu pe teme de specialitate ei nu vor participa în discuții, înțelegând că se pot discredita. Ei știu foarte bine că nu pot pretinde să-și facă o carieră în domeniul profesional, de aceia tot timpul caută căi și mijloace pentru a-și face o carieră în alte domenii (politică, socială), activând relațiile de rudenie, lingușindu-se pe lângă șefi.
Foarte mulți din ei intră în partidele politice cu șanse mari de a fi la conducere, fiind foarte vocali pe lângă șefii de partid, mereu cu inițiative de a face ceva, pentru a fi în vizorul șefului de partid. Și dacă partidul reușește în competiția democratică la alegeri, numaidecât vor tinde să obțină o funcție (consilier local, primar) sau, încă mai bine, deputat în Parlament.
În orice funcție omul prost va fi extrem de vocal, cu toate că în discursurile sale nu va aduce nimic nou, își va critica mereu oponenții.
Nu dea Domnul ca partidul din care face parte să piardă alegerile, el imediat va migra în partidul care a câștigat alegerile, unde la fel va fi vocal. El nu împărtășește cu adevărat o anumită doctrină politică. Doctrina lui e carierismul. El știe că posturile publice ocupate le aduce nu numai dividende morale, dar și materiale.
Doamne ferește, dacă un om prost ajunge la un post mare de șef. El se va considera atotștiutor. Stilul lui de conducere va fi autoritar-dictatorial. Nu va suporta păreri diferite, nici critici. Întotdeauna se va răfui cu dușmanii săi. Dacă instituția pe care o conduce, presupune prezența consilierilor, el îi va alege dintre acei care sunt lingușitori, care îl vor lăuda permanent. Aflându-se în acest post de conducere omul prost va tinde să se îmbogățească material, considerând că bogăția materială pe deplin îl caracterizează ca o personalitate demnă a societății în ansamblu.
O instituție condusă de un om prost întotdeauna va regresa, situația devenind din ce în ce mai rea.
Idioții
Idioții sunt categoria de persoane care sunt lipsite de inteligență. E posibil ca ei să nu fi frecventat școala sau au terminat câteva clase, suficiente ca să poată socoti, citi sau scrie ceva elementar. La ei sunt active doar instinctele animalice: a fi sătul, a-i fi cald și a nu fi bătut. Sunt persoane antisociale.
Până aici. Am terminat cu acest excurs teoretic privitor la membrii unei societăți
Nu există popoare în care să fie doar oameni deștepți, mediocri sau proști. În orice societate distinctă poți întâlni oameni din toate categoriile: și deștepți, și mediocri și proști. Totul depinde în ce proporție se află ei în această societate.
Pe bună dreptate, în țările înalt dezvoltate, procentul oamenilor deștepți este foarte mare. Sistemul educațional la ei este conceput astfel ca să stimuleze formarea oamenilor deștepți. Și dacă, ei consideră că proprii oameni deștepți nu sunt suficienți pentru a prospera societățile lor, ei foarte abil colectează elevii, studenții și tinerii ambițioși din țările slab dezvoltate, propunându-le posibilitatea de a învăța în cele mai prestigioase instituții de învățământ din țară. Dacă acești tineri sunt cu adevărat talentați, lor li se vor propune locuri atractive de lucru și condiții de trai.
Iar țările din care au plecat acești tineri talentați vor degrada social și economic și mai tare.
Lumea în care trăim e bazată pe relații capitaliste, pe o concurență acerbă de dominație a mărfurilor și relațiilor economice, unde tehnologiile noi, mărfurile și serviciile mai calitative sau mai ieftene, au prioritate. Pe bună dreptate se consideră că doar calitatea specialiștilor (sistemul educațional) și tehnologiile avansate (știința) sunt forța motrice de dezvoltare a unei societăți moderne.
Dar noi, Republica Moldova, unde ne aflăm în această lume modernă. Ce calificativ al inteligenței (IQ) în ansamblu îi putem atribui.
Părerea mea subiectivă e că cetățenii Republicii Moldova sunt în majoritate proști, cu anumite urme de persoane mediocre. În acești 33 de ani de existență suverană noi nu ne-am dezvoltat o economie sustenabilă. Nivelul nostru de bunăstare încă nu a ajuns nivelul existent până a deveni independenți.
Cătă dreptate avea Ronald Reagan, care spunea: „Sărăcia unui popor este cea mai corectă pedeapsă pentru prostia lui”.
Nu avem specialiști de valoare, pentru că după acele modificări ale sistemului educațional cu scopul declarat de a-l alinia la standardele europene, calitatea specialiștilor nu a crescut, ci a degradat.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Nu avem știință care ar crea noi tehnologii sau produse noi, nu avem nici oameni care ar pune sarcini în fața acestor instituții științifice pentru a-i reorienta spre interesele economice ale țării noastre.
Eu înțeleg că acest calificativ de societate formată din oameni proști sună obijduitor, dar sunt și alte semne care ne caracterizează pe deplin:
- Avem o sumedenie de partide politice, fără doctrine clare politice formate și conduse preponderent de oameni proști. (Uitați-vă mai sus: oamenii proști se consideră atotștiutori);
- În acești ani politica țării de câteva ori s-a schimbat diametral opus, înfuncție de politica populistă a partidului care a fost mai convingător;
- În acești ani noi am avut 17 guverne, dar eu practic nu am văzut printre acei miniștri măcar un om deștept, care să propună o cale de ieșire din impas în domeniul condus de acest ministru. A devenit o practică vicioasă când în fruntea ministerelor se află persoane care nu sunt specialiști din acel domeniu. Mai mult ca atât, nu sunt nici persoane inteligente. Pe fonul când aș- numiții specialiști din ministere sunt neamuri, în cel mai bun caz, specialiști mediocri, nu ne putem aștepta la rezultate palpabile;
- În țara cu oameni preponderenți proști, în care sunt aplicate metodele democratice, întotdeauna vor fi votate politicile populiste, care vor promova o viață mai bună a membrilor societății. Iar aceasta va duce spre regres economic și social, deoarece acele ținte nu vor fi atinse;
- Iată acum promovăm integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. În ultimii ani primim numeroase ajutoare nu numai de la țările din UE, dar și de la alte țări bogate. Guvernanții ne asigură că în acești 7 ani (până în 2030) vom primi și mai multe ajutoare. Dar eu am teamă că devenind țară membră a UE noi și mai departe vom fi cu mâna întinsă în speranța că UE tot va pompa mijloace financiare în Republica Moldova ca să supraviețuim. Care va fi interesul UE ca să primească o țară ce nu se poate întreține economic?. Poate e timpul să revedem politica noastră economică, dezvoltând acele ramuri, care ne-ar asigura un trai prosper.
Poate calificativul meu dat Republicii Moldova e cam dur, dar eu consider că noi avem suficienți oameni deștepți, care ar putea trasa o cale reală de dezvoltare a Republicii Moldova.
Cu ce am putea să începem?
- Cu Parlamentul. Peste un an avem alegeri parlamentare. Poate un criteriu de a fi candidat la alegerile Parlamentare ar fi IQ candidatului?;
- Prin crearea unei comisii din oameni deștepți (nu este obligator să fie din Guvern și Parlament), care ar analiza situația economică, socială, politică a Republicii Moldova și ar trasa o cale de dezvoltare a țării.
În pofida pesimismului meu permanent, încă mai văd luminițe de optimism la orizont…
