Faruk Fatih Özer, fondatorul platformei de criptomonede Thodex, a fost găsit mort în celula sa din închisoarea de maximă siguranță Tekirdağ, Turcia, la câteva luni după ce fusese condamnat pentru fraudă și spălare de bani. El fusese condamnat la peste 11.000 de ani de închisoare pentru „înființarea, gestionarea și calitatea de membru al unei organizații în scopul comiterii unei infracțiuni”, „fraudă calificată” și „spălare a valorii activelor”.

Deși primele indicii sugerează o sinucidere, autoritățile au demarat o anchetă pentru a stabili circumstanțele exacte ale decesului.

Ministrul Justiției, Yılmaz Tunç, a declarat că există „suspiciuni de sinucidere” și a confirmat că ancheta este în desfășurare. „Toate aspectele vor fi investigate, inclusiv înregistrările video de la intrările în camerele închisorii”, a spus Tunç.

Faruk Fatih Özer a fost prins în Albania pe 30 august 2022, după ce fugise din Turcia, fiind adus în țară pentru a răspunde acuzațiilor. În cadrul anchetei, 21 de suspecți au fost judecați, iar Özer, împreună cu frații săi Güven și Serap Özer, a fost condamnat la 11.196 de ani, 10 luni și 15 zile de închisoare pentru „înființarea și gestionarea unei organizații în scopul comiterii unei infracțiuni”, „fraudă calificată” și „spălare a valorii activelor”.

Ulterior, decizia a fost contestată la Curtea Regională de Justiție din Istanbul, care, pe 30 ianuarie 2025, a dispus continuarea detenției inculpaților pentru acuzațiile de fraudă calificată și spălare de bani, dar a decis eliberarea lor în privința acuzației legate de organizarea unei structuri infracționale, trimițând dosarul înapoi pentru un nou verdict.

Moartea lui Özer survine într-un context tensionat în Turcia, unde platforma Thodex a fost implicată într-unul dintre cele mai mari scandaluri de criptomonede, afectând mii de investitori care și-au pierdut economiile. Este vorba de o fraudă de 2 miliarde de dolari.

#criptomonede #inchisoare #turcia

Inginerii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au construit un robot extrem de subțire, care se deplasează prin apă folosind celule musculare vii activate cu ajutorul luminii. Dispozitivul are un corp flexibil și două înotătoare, iar cercetătorii îi pot controla direcția prin iluminarea separată a acestora.

Experimentul, descris în Advanced Functional Materials, demonstrează că țesutul muscular crescut în laborator poate genera suficientă forță pentru a pune în mișcare un robot de dimensiuni foarte mici. Tehnologia ar putea fi folosită în viitor pentru explorarea mediilor acvatice fragile, unde echipamentele rigide riscă să provoace daune.

Robotul dezvoltat de echipa MIT are o structură flexibilă din gel, aproximativ cât un baton de gumă de mestecat. Corpul său este prevăzut cu două înotătoare, fiecare acoperită cu un strat de celule musculare mai subțire decât un fir de păr uman.

Celulele au fost modificate genetic pentru a se contracta atunci când sunt expuse la lumină. Prin activarea lor, cercetătorii pot pune în mișcare înotătoarele, care împing apa și propulsează dispozitivul înainte.

Iluminarea separată a celor două părți permite și schimbarea direcției. Dacă lumina este îndreptată către o singură înotătoare, aceasta se mișcă independent de cealaltă. Atunci când ambele sunt activate, robotul poate înota folosindu-le simultan.

În cadrul experimentelor, echipa a demonstrat că dispozitivul se poate deplasa și poate vira într-un labirint subacvatic simplu. La viteza maximă, robotul parcurge aproximativ de patru ori lungimea propriului corp într-un minut. Ritmul este lent în comparație cu cel al unui înotător de performanță, dar arată că un strat foarte subțire de țesut muscular poate asigura propulsia necesară deplasării prin apă.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

La ce ar putea fi folosiți roboții care înoată cu mușchi vii

După optimizarea structurii, cercetătorii au montat țesutul muscular pe cele două înotătoare ale robotului și l-au testat într-un vas Petri umplut cu apă. O sursă de lumină deplasată manual a permis activarea selectivă a mușchilor și ghidarea dispozitivului printre obstacole.

Deocamdată, viteza redusă reprezintă una dintre limitele proiectului. Echipa intenționează să modifice forma corpului pentru a obține o deplasare mai rapidă. Experimentul urmărește în primul rând să demonstreze că un robot bidimensional, foarte subțire, poate înota folosind exclusiv contracțiile unui strat de țesut muscular viu.

Pe termen lung, astfel de dispozitive ar putea fi adaptate pentru monitorizarea mediilor acvatice sau pentru explorarea unor locuri în care echipamentele convenționale ar putea afecta organismele și structurile fragile. Țesuturile vii răspund la stimuli și au capacități de regenerare care ar putea deveni utile în dezvoltarea unor noi sisteme robotice, deși aplicarea practică a acestor proprietăți necesită cercetări suplimentare.

#inventie #laborator #robot