Oamenii produc mai mult decât pot să consume, dar și decât pot să recicleze. Și în acest sens stau mărturie câmpuri vaste din întreaga lume pe care au fost abandonate milioane de biciclete, mașini, unele chiar de lux, anvelope, trenuri și chiar tancuri.

Lângă orașul chinez Chengdu, au început să fie depozitate bicletele unor firme de închirieri care aveau nevoie de reparații. Trebuia să fie doar o măsură temporară, dar pentru că bicicletele noi au fost tot mai accesibile ca preț, nimeni nu s-a mai gândit la cele vechi, stricate. Astfel, de la an la an au început să apară tot mai multe biciclete pe câmpul de lângă oraș, care aparțin mai multor firme de închiriere. Sunt, probabil, câteva zeci de mii și în acest punct reciclarea pare o misiune foarte dificilă.

Tot în China, în Nanjing, mii de mașini și motociclete ieșite din uz au fost abandonate de un centru de reciclare, care nu mai poate să facă față volumului uriaș de vehicule.

Mai multe imagini prezintă zeci de mii de anvelopele uzate care au fost transportate dintr-un depozit de deșeuri din nordul Kuweitului, în regiunea de graniță Al-Salmi, lângă zona industrială a țării, unde urmau să fie tăiate sau reutilizate. Timp de 17 ani acolo s-au adunat anvelope, dar după două incendii masive autoritățile au decis să desființeze cimitirul anvelopelor și să-l transforme într-un oraș.

Ar fi mândria și bucuria majorității popoarelor, dar niște supermașini stau și adună praful în cel mai scump cimitir de mașini din lume. De la Rolls Royce, Ferrari, Bentley, Mustang, Lamborghini și sedanuri scumpe Mercedes și Buick, „cimitirul” din Sharjah, Emiratele Arabe Unite, le are pe toate, dar toate adună straturi groase de praf în deșert. Se presupune că aceste mașini au fost pur și simplu abandonate de expați care n-au apucat să le achite înainte de a părăsi țara.

Un cimitir pentru 300.000 de autovehicule Volkswagen și o întreagă flotă de avioane a fost fotografiat într-un deșert din California. Fotograful Jassen Todorov a surprins imaginile impresionante care arată vehiculele aliniate. Jassen, din San Francisco, SUA, a declarat: „Este atât foarte impresionant, cât și cu adevărat șocant să vezi mii de mașini destul de noi în deșertul din California, majoritatea VW-uri și Audi și toate sunt modele din 2009 până în 2015”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#avioane #china #masini #milioane #poluare #tancuri

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.