Iernile geroase din secolul trecut au fost memorabile, lăsând amprente adânci asupra vieții cotidiene din România. Cu temperaturi extreme și nămeți care depășeau înălțimea caselor, acele vremuri au adus greutăți și povești fascinante, ce par desprinse din altă epocă. De la gerurile năprasnice din 1929 până la „Marele Viscol” din 1954, fiecare iarnă și-a lăsat propria poveste în istorie, scrie Playtech.ro.

Gerul cumplit din 1929

Prima mare iarnă care a intrat început în memoria colectivă a fost cea din februarie 1929, când la București erau -24°C, iar în alte zone din țără s-au înregistrat temperaturi de până la -38,5°C, cel mai scăzut record din istoria României.

Gerul extrem a dus la oprirea poștei, telecomunicațiilor și închiderea tuturor școlilor. De asemenea, alegerile parțiale pentru Senat și Camera Deputaților au fost amânate, iar mulți oameni au fost răpuși de frig în locuințe neîncălzite sau pe drumurile troienite.

Presa vremii consemnează imagini apocaliptice: „Oameni închiși în case, lupii flămânzi coborau spre sate”. Zăpezile au paralizat transporturile și au forțat autoritățile să răspândească resurse limitate de lemne pentru încălzire.

Iarna din 1954: Marele Viscol

Un alt episod de iarnă extremă a fost cel din februarie 1954, când viscolul a atins viteze de până la 130 km/h, iar zăpada a format nămeți uriași de peste 5 metri într-o singură zi. Bucureștenii s-au trezit prizonieri între ziduri de omăt care blocau casele și străzile.

Tramvaiele au rămas imobilizate în zăpadă, iar orașul a fost complet paralizat. Autoritățile au mobilizat armata, care a folosit inclusiv tancuri pentru tasarea drumurilor.

Un apel general a fost transmis către populație: muncitori, studenți, gospodine și chiar copii au ieșit cu lopeți pentru a elibera străzile de nămeți.

Scriitorul Pericle Marinescu descria scene aproape ireale: „Văzduhul e un infern, ninge, viscolește. Nămeții au îngropat gardurile, au înfundat curțile. Străzile arată ca tranșee”.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Recorduri istorice de frig

Cea mai scăzută temperatură din București a fost înregistrată într-un alt episod de iarnă cumplită, cea din ianuarie 1942. La stația meteorologică Băneasa, termometrele au arătat -32,2°C, iar în Brașov, gerul a atins -38,5°C.

Această iarnă a avut efecte devastatoare întreaga Europă, soldații germani fiind obligați să se retragă din apropierea Moscovei din cauza echipamentului necorespunzător.

În România, multe fabrici s-au închis, iar trenurile au fost blocate zile întregi de zăpezi. Lemnele de foc au fost raționalizate, fiind păzite de soldați care le distribuiau populației în cantități limitate pentru supraviețuire.

Iernile anilor ’80 și ’90

Iernile geroase au continuat și în anii următori, cu episoade memorabile precum iarna din 1985, când temperaturile au coborât sub -30°C, sau iarna din 1995-1996, care a doborât recorduri climatice. Stratul de zăpadă s-a menținut timp de 170 de zile, iar ninsorile au durat până în aprilie. În unele zone, oamenii au sărbătorit Paștele între nămeți.

#iarna #Romania #zapada

Un beci istoric ar putea deveni atracție turistică în orașul Leova, după ce a fost descoperit în timpul lucrărilor de reconstrucție a trotuarelor. Intrarea în construcția subterană va fi conservată, iar pavajul va fi montat pe o placă provizorie din beton, astfel încât spațiul să poată fi păstrat și pus ulterior în valoare.

Anunțul a fost făcut sâmbătă, 7 noiembrie, de primarul orașului Leova, Alexandru Bujorean. Edilul a precizat că, după coordonarea cu Agenția Națională Arheologică, locul ar putea fi amenajat pentru a deveni un nou obiectiv turistic al orașului.

Menționăm că nu este prima descoperire de acest fel în Leova. Anul trecut, o altă construcție subterană a fost identificată în zona centrală a orașului, după prăbușirea unei plăci de beton în apropierea Casei de Cultură. La fața locului, specialiștii Agenției Naționale Arheologice au constatat că este vorba despre o pivniță boltită, construită din cărămidă, cu o vechime de peste 150 de ani.

Construcția include, pe lângă încăperea principală, o galerie descendentă care duce spre un nivel inferior. Potrivit arheologilor, structura este specifică pivnițelor și cramelor folosite în trecut pentru păstrarea alimentelor sau a butoaielor cu vin.