Când vine vara, multe femei care îşi doresc să atragă atenţia, aleg să poarte un bikini sexy şi colorat. În trecut, această vestimentaţie era considerată scandaloasă. În urmă cu o sută de ani, singurele opţiuni pentru femeile care se îndreptau spre plajă erau articolele de îmbrăcăminte lungi, cât mai groase.
Costumul de baie din două piese nu a fost dintotdeauna permis. Înainte, femeile erau ruşinate să îşi lase pielea la vedere, ba, mai mult, erau chiar pedepsite. În timp, odată cu emanciparea populaţiei, s-a inventat bikini, costumul de baie atât de mic, care încăpea într-o cutie de chibrituri.
Femeile romane purtau costume de baie care nu aveau numele de „bikini‟. Însă, aceste articole vestimentare nu erau destinate pubicului larg, ci persoanelor care practicau înotul. Din păcate, regulile societăţii nu le permiteau tuturor femeilor să practice acest sport, iar înotul a devenit o activitate preferată de sexul frumos abia în secolul XIX.
Marilyn Monroe a promovat bikini.
Designerul Jacques Heim a creat costumul „Atome‟, numit după atom, iar designerul Louis Reard a venit cu o invenţie şi mai mică, numită „Bikini‟, după testarea bombei atomice de pe Atolul Bikini din Pacific, de pe data de 1 iulie 1946.
Apariţia „bikini‟ a fost atât de scandaloasă încât nu s-a găsit niciun model care să îl poarte, alegându-se în schimb o dansatoare exotică pe nume Micheline Bernardini. În anul 1946 dansatorea a făcut senzaţie la un eveniment de presă, la o piscină din Paris. Bikini-ul minuscul cu şnur avea doar 30 de cm, era conceput din hârtie de ziar şi încăpea într-o cutie de chibrituri. Chiar şi după debutul său în lumea modei, purtatul bikini-ului era considerat a fi păcătos de către Vatican şi a fost interzis în ţări precum Italia, Australia şi Spania.
