Germania a numit primul comisar dedicat problemelor legate de comunitatea LGBTQ. Sven Lehmann de la partidul Verzilor a fost numit de noul Guvern de la Berlin pentru a ajuta țara „să devină una pionieră în lupta împotriva discriminării”.

Deputatul, în vârstă de 42 de ani, va fi responsabil cu pregătirea unui „plan național de acțiune” pentru promovarea acceptării și protejarea diversității, potrivit Ministerului Federal pentru Familie.

Lehmann va prelua postul ca parte a noului guvern de coaliție condus de cancelarul social-democrat Olaf Scholz.

Anterior, deputatul Verzilor a fost purtător de cuvânt al partidului pe probleme legate de comunitatea LGBTQ în Bundestag-ul Germaniei între 2018 și 2021. Circumscripția sa din Köln găzduiește, de asemenea, una dintre cele mai mari comunități LGBTQ din țară.

„Protecția persoanelor din cauza identității lor sexuale și de gen trebuie să fie garantată în Legea fundamentală (Constituția Germaniei)”, a declarat Lehmann după numire, adăugând că „drepturile fundamentale ale persoanelor trans, inter și non-binare trebuie în cele din urmă să fie pe deplin aplicate”. „Toată lumea ar trebui să poată trăi liber, în siguranță și cu drepturi egale”, a adăugat acesta.

Noua poziție de delegat ministerial a fost salutată de o serie de grupuri și organizații LGBTQ din Germania, inclusiv Lesbian and Gay Association (LSVD).

Lehmann trebuie să devină „forța motrice a guvernului pentru a implementa proiectele politice legate de comunitatea LGBTQ promise în acordul de coaliție”, a declarat Henny Engels, care face parte din consiliul LSVD, pentru Deutsche Welle.

„În acest moment, ar trebui să se străduiască urgent să se asigure că persoanele LGBTQ+ sunt incluse în mod explicit în programul de admitere pentru refugiații din Afganistan, care a fost prezentat recent de ministrul de externe Annalena Baerbock”, a adăugat Engels.

De altfel, două femei transgender, Tessa Ganserer și Nyke Slawik, au fost alese ca deputate în cel mai divers parlament al Germaniei de până acum, după alegerile din septembrie anul trecut.

Coaliția condusă de Olaf Scholz promite reforme

Societatea Germană pentru Identitate Trans și Intersexualitate (DGTI) a declarat că așteaptă cu nerăbdare să lucreze cu Lehmann pentru „o lume mai bună pentru toți oamenii trans, inter și non-binari”.

În ultimii ani, în Germania, au fost inițiate unele schimbări în această zonă a egalității și diversității, care acum pot fi aduse la bun sfârșit, a comunicat public DGTI. Din punctul de vedere al DGTI, aceasta include, mai presus de toate, abolirea „legii transsexualilor” și adoptarea unei „noi legislații privind autodeterminarea”.

În 2018, Germania a devenit una dintre puținele țări din lume care a recunoscut oficial existența a mai mult de două genuri, intruducând o a treia opțiune, „diversă”, pe lângă „masculin” și „feminin”.

În acordul de coaliție al noului guvern federal, cele trei partide de guvernământ au promis reforme majore pentru drepturile comunității LGBTQ+, inclusiv încetarea restricțiilor privind donarea de sânge de către bărbații gay, precum și modificări legale pentru a le permite persoanelor trans să-și determine propriul gen.

Coaliția dorește, totodată, să facă ca îngrijirea medicală legată de tranziție să fie acoperită integral de asigurările de sănătate și intenționează să creeze un fond de compensare pentru persoanele trans și intersexuale care au fost afectate de legislația anterioară, care includea sterilizarea forțată.

Crearea unui astfel de fond de compensare ar face ca Germania să calce pe urmele vecinilor europeni, Suedia și Olanda.

Ulle Schauws, membră a legislativului federal de la Berlin, a spus că, deși Germania rămâne în urma multor țări în ceea ce privește drepturile persoanelor LGBTQ, noul guvern condus de Olaf Scholz poate să dea un exemplu pentru societățile care se află și mai în urmă în ceea ce privește tratarea problemelor comunității LBGTQ.

„Noua coaliție are sarcina de a se asigura că persoanele din comunitatea LGBTQ+ sunt în sfârșit luate în serios și realitățile diverselor familii se reflectă în legile noastre, astfel încât acestea să poată trăi fără discriminare”, a mai spus Schauws.

#comisar #Germania #LGBTQ

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.