Rămășițe parțial mumificate ale unui locuitor urban din Pompeii au fost descoperite într-un cavou situat în afara centrului orașului, care a fost ridicat înainte de faimoasa erupție care a acoperit întregul oraș cu cenușă.

Potrivit inscripției de pe cavou, decedatul era un bărbat numit Marcus Venerius Secundio, care a murit la vârsta de 60 de ani și care a fost, la un anumit moment în viața sa, sclav. Mai târziu în viață, după ce a fost eliberat, Secundio a devenit un preot înstărit care desfășura ritualuri în latină și greacă.

Inscripția de pe cavou care face referire la aceste ritualuri grecești este prima dovadă directă a faptului că acestea aveau loc în orașul italian.

„Organizarea de ritualuri grecești este dovada climatului viu și cultural care caracteriza orașul antic Pompeii”, a spus Gabriel Zuchtriegel, director al Parcului Arheologic Pompeii.

Rămășițele lui Secundio au fost depuse într-un cavou care era cândva pictat cu reprezentări de plante verzi, urme ale picturile încă se mai pot observa pe pereții exteriori. Pe corpul parțial mumificat încă se mai pot vedea fire de păr și o ureche.

Cea mai folosită metodă de înmormântare pentru locuitorii din Pompeii

Arheologii au descoperit și fragmente textile și două sticle numite „unguentaria” în cavoul lui Secundio. „Unguentaria” sunt adesea găsite în cimitirele romane și grecești, acestea fiind recipiente pentru uleiuri și parfumuri folosite la ritualuri funerare, scrie Science Alert.

Cavoul mai conținea și două urne funerare, inclusiv o urnă frumoasă din sticlă albastră care aparținea unei femei a cărui nume este notat drept Novia Amabilis (soție bună). Incinerarea era cea mai folosită metodă de înmormântare pentru locuitorii din Pompeii în perioada romană.

Nu este clar de ce rămășițele lui Secundio nu au fost incinerate. De asemenea, nu este clar dacă trupul s-a mumificat natural sau dacă a fost tratat pentru a preveni descompunerea.

„Încă trebuie să înțelegem dacă mumificarea parțială a decedatului se datorează sau nu unui tratament intenționat”, a precizat Llorenç Alapont, arheolog la Universitatea din Valencia.

Pompeii, un loc în care culturile mediteraneene estice se îmbinau

Cavoul este situat în necropola Porta Sarno, aflată în afara zidurilor orașului în apropiere de poarta Porta di Nola. Un număr de personaje notabile au fost îngropate aici, inclusiv administratorul orașului Marcus Obellius Firmus, care a trăit în timpul domniei Împăratului Nero (între 54 și 68 î.e.n.).

Detaliile despre viața lui Marcus Venerius Secundio provin de la o tăbliță descoperită anterior ce aparținea bancherului Cecilius Giocondus. Acesta era un sclav la templul lui Venus, iar după eliberare s-a făcut preot, fiind dedicat glorificării împăratului roman Augustus, care a domnit între 27 și 14 e.n.

„Aceasta este prima dovadă clară a ritualurilor de la Pompeii desfășurate în limba greacă, care au fost ipotezite în trecut pe bază de indicatori indirecți”, a adăugat Alapont.

Așadar, aceste ritualuri indică faptul că Pompeii era, în primul secol, un loc poliglot și multietnic în care culturile mediteraneene estice se îmbinau.

#mumie #Pompei #preot #sclav

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizează că Uniunea Europeană trebuie să-și consolideze urgent capacitatea de prevenire și gestionare a dezastrelor, într-un context în care incendiile forestiere, inundațiile și fenomenele meteorologice extreme devin tot mai frecvente și pot lovi simultan mai multe țări. Bruxelles-ul vrea să pună mai mult accent pe anticiparea crizelor, însă finanțarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice rămâne o provocare, scrie Digi24.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, avertizează că Uniunea Europeană trebuie să se pregătească pentru o nouă realitate, în care dezastrele naturale sunt tot mai frecvente, mai severe și pot afecta simultan mai multe regiuni.

„Trebuie să fim pregătiți pentru o lume în care evenimentele extreme se produc mai des, în mai multe locuri și în același timp”, a declarat von der Leyen luni, în timpul unei vizite la Centrul European de Intervenție în Situații de Urgență, o unitate din cadrul departamentului de protecție civilă al Comisiei Europene.

Șefa executivului comunitar a subliniat că natura situațiilor de urgență se schimbă, pe măsură ce schimbările climatice favorizează fenomene meteorologice extreme tot mai imprevizibile. În același timp, crizele se pot suprapune și pot depăși capacitatea de intervenție a unei singure țări. Comisia Europeană vrea, prin urmare, să mute accentul de la reacția la dezastre către prevenirea și anticiparea acestora.

Von der Leyen a evidențiat amploarea operațiunilor europene de combatere a incendiilor forestiere din această vară. Mecanismul de protecție civilă al UE a fost activat de 10 ori pentru incendii forestiere începând din aprilie.

Aproape 800 de pompieri au fost prepoziționați în zone cu risc ridicat, iar echipe din 25 de țări au fost mobilizate pe parcursul verii. Începând din luna mai, Europa s-a confruntat cu patru valuri de căldură.

Comisarul european pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Hadja Lahbib, a declarat că aproximativ 300.000 de persoane au fost evacuate în această vară din cauza incendiilor forestiere.

„Avem o strategie bună, dar trebuie să intensificăm eforturile, deoarece schimbările climatice nu bat la ușă, ci sunt deja înăuntru. Sunt în Europa; din păcate, suntem continentul care se încălzește cel mai rapid”, a afirmat Lahbib.

Peste 600.000 de hectare au ars

Potrivit Comisiei Europene, în acest an au ars peste 600.000 de hectare în Uniunea Europeană, mai mult decât dublul mediei pe termen lung din ultimele două decenii.

În acest context, von der Leyen susține că simpla mobilizare a resurselor după izbucnirea unui incendiu, a unei inundații sau după producerea unui alt dezastru nu mai este suficientă.

UE vrea ca experiența acumulată în timpul fiecărei crize să fie folosită pentru îmbunătățirea pregătirii și pentru reducerea timpului de reacție la următoarea situație de urgență.

Problema este însă finanțarea. Guvernele europene sunt deja presate să reducă cheltuielile, iar discuțiile privind viitorul buget pe termen lung al UE adâncesc tensiunile. Mai multe state, printre care Germania, Austria, Danemarca, Finlanda, Țările de Jos și Suedia, susțin reducerea bugetului propus pentru perioada 2027–2034.

Comisarul european pentru acțiuni climatice, Wopke Hoekstra, a recunoscut dificultățile financiare, dar a argumentat că investițiile în prevenție sunt mai puțin costisitoare decât reconstrucția după producerea dezastrelor.

„Toate dovezile arată că realizarea investițiilor inițiale este mult mai ieftină decât a fi pur și simplu lovit de incendii, de inundații și apoi a plăti pentru daune. Asta este pur și simplu mult mai costisitor”, a declarat Hoekstra.

De la dezastre naturale la amenințări hibride

Strategia europeană de protecție civilă se schimbă și dintr-un alt motiv: autoritățile trebuie să fie pregătite nu doar pentru dezastre naturale izolate, ci și pentru crize multiple care se desfășoară în același timp.

Inundațiile, incendiile forestiere și alte fenomene meteorologice extreme se pot suprapune cu atacuri cibernetice, acte de sabotaj asupra infrastructurilor critice sau perturbări ale sistemelor energetice și sanitare. Astfel de amenințări „hibride” pot afecta grav viața de zi cu zi fără să semene cu un atac militar convențional.

În acest context, comisarii europeni din statele de pe flancul estic i-au cerut recent Ursulei von der Leyen să ia măsuri urgente în fața amenințărilor rusești tot mai mari la adresa statelor baltice, inclusiv prin numirea unui coordonator de nivel înalt pentru regiune.

În martie 2025, Hadja Lahbib avertiza deja asupra necesității unei coordonări europene mai bune, a unor rezerve de urgență și a unei populații mai reziliente.

Una dintre măsurile propuse vizează pregătirea gospodăriilor pentru situații de criză, astfel încât oamenii să poată face față pe cont propriu timp de cel puțin 72 de ore.

Pentru Bruxelles, provocarea următorilor ani nu mai este doar capacitatea de a interveni după producerea unui dezastru, ci și aceea de a anticipa crizele, de a limita efectele lor și de a se asigura că Europa poate face față unor situații de urgență care se produc simultan în mai multe locuri.