„Templul din Quechula”, o biserică din Mexic construită în secolul 16, este în mod normal acoperită de apele lacului de acumulare Nezahualcoyotl, format de barajul ridicat pe râul Grijalva.

Rămăsițele clădirii sunt acoperite de 30 de metri de apă încă de la ridicarea barajului, în anii ’60.

Din când în când, în perioadele de secetă, ruinele clădirii sunt expuse mai mult sau mai puțin și turiștii vin cu barca să le viziteze. Acum, din cauza secetei puternice din Mexic, ruinele bisericii au fost expuse complet, iar rămăsițele clădirii pot fi accesate pe jos.

Biserică ar fi fost construită de coloniștii spanioli în 1564 și are o lungime de 55 de metri, o lățime de 12 metri o și clopotniță înaltă de 15 metri. Clădirea ar fi fost abandonată în 1773, când ciuma a lovit regiunea.

În 2002, nivelul apei din lacul de acumulare a scăzut la 25 de metri, iar biserica a ieșit la suprafață din nou.

#biserica #Mexic #seceta

Norvegia vrea ca până în 2028 să aibă un plan pentru dezvoltarea infrastructurii miniere la complexul Fen, considerat cel mai mare zăcământ cunoscut de pământuri rare din Europa. În ultimii ani, proiectul a fost întârziat din cauza preocupărilor legate de impactul asupra mediului, scrie antena3.ro.

Complexul Fen se află la aproximativ 150 de kilometri sud-vest de Oslo, iar specialiștii cred că acesta ar conține aproximativ 15,9 milioane de tone de oxizi de pământuri rare, printre care neodim și praseodim. Aceste materiale sunt cruciale pentru fabricarea vehiculelor electrice și turbinelor eoliene.

Compania Rare Earths Norway (REN) deține drepturile de exploatare și a transmis recent că la suprafață vor fi necesare instalații pentru procesarea mineralelor, însă mina propriu-zisă va fi „invizibilă”. Compania susține că activitățile de extracție și zdrobire a rocii se vor desfășura în subteran.

Potrivit experților, zăcământul Fen reduce dependența Europei de China pentru aceste elemente esențiale.

De altfel, descoperirea a fost făcută în anul 2024 de compania minieră Rare Earths Norway.

La fel ca în restul Europei, proiectele de infrastructură din Norvegia, inclusiv parcurile eoliene terestre, s-au confruntat cu opoziția grupurilor de interese din domeniul mediului și al agriculturii, ceea ce a întârziat dezvoltarea.

Cel mai probabil, producția ar urma să înceapă la sfârșitul anului 2031, a transmis compania Rare Earths Norway.

Până în 2032, producția ar urma să ajungă la 800 de tone de NdPr, adică aproximativ 5% din cererea Uniunii Europene.

Pământurile rare sunt utilizate la fabricarea unor produse precum telefoane mobile, mașini electrice și avioane de luptă și sunt considerate materii prime critice de către Uniunea Europeană.