Pentru prima dată în lume, un implant spinal conectat la o aplicație i-a permis unei persoane paralizate să meargă din nou. Este vorba de succesul unor medici elvețieni, care au ajutat un tânăr să meargă din nou, în urma unei leziuni fatale provocată de un accident cu motocicleta.

Cercetătorii elvețieni au folosit implanturi electrice conectate la o aplicație pentru tabletă pentru a-l ajuta pe Michel Roccati să devină prima persoană care a mers din nou după o leziune gravă a coloanei vertebrale pe care a suferit-o în timpul unui accident de motocicletă din 2017.

Deși este prima dată când tehnologia este folosită la o persoană paralizată, acest tip de implant spinal folosit de cercetătorii de la Spitalul Universitar Lausanne pentru a-l ajuta pe Roccati să meargă nu este o noutate.

Stimulatorii măduvei spinării, precum cei modificați pentru această cercetare, sunt utilizați de zeci de ani pentru a ajuta oamenii să gestioneze durerea cronică deși, desigur, există diferențe majore între acea utilizare și acest nou studiu revoluționar.

În timp ce acest tip de implant, detaliat într-un nou studiu publicat în jurnalul Nature Medicine, a trimis în trecut semnale electrice către creierul pacienților pentru a ajuta la ameliorarea durerii, stimulatorul din studiul elvețian a fost modificat pentru a trimite impulsuri electrice către anumite zone ale coloanei vertebrale care se ocupă de mers.

Folosind o aplicație care se conectează la dispozitiv și două butoane de rezervă în cazul unui semnal wireless slab, utilizatorii precum Roccati pot selecta ce tip de mișcare doresc să facă și apoi o pot face.

Roccati a fost unul dintre cei trei bărbați pe care cercetătorii de la Lausanne au testat acest implant spinal, iar rezultatele au fost uimitoare. În primele ore de terapie de după implantare, toți cei trei bărbați și-au putut mișca picioarele, iar în curând au putut să înoate, să meargă cu bicicleta și să stea în picioare cu ajutorul unui sprijin în laborator. La scurt timp după aceea, au putut să se miște și în afara laboratorului.

Aceste rezultate sunt și mai spectaculoase, având în vedere cât de intensivă a fost cercetarea anterioară a implanturilor spinale, scrie Futurism.

Droctorul Eellan Sivanesan, director de neuromodulare la Johns Hopkins Medicine, a declarat că anterior cele mai multe dintre studiile care foloseau acest tip de dispozitiv au fost efectuate pe animale, iar convertirea acelor cercetări pentru utilizarea umană a fost o provocare.

„Încercările anterioare de a folosi stimularea măduvei spinării pentru a restabili mobilitatea au fost în mare măsură intensive și au necesitat luni de lucru cu o echipă de reabilitare. Dacă se poate face rapid, nu mai este nevoie de atâtea resurse și ar putea fi aplicată la o scară mai mare”, a declarat Sivanesan, care nu a făcut parte din cercetarea elvețiană.

În ianuarie, Food and Drug Administration a acordat unei companii care fabrică un dispozitiv similar denumirea de „terapie revoluționară” și urmează să fie implantat la primul său pacient american în luna martie, alți 49 de primitori fiind programați pentru implantare de-a lungul lui 2022.

În mod evident, este mult mai mult de muncă pentru a face aceste tipuri de implanturi disponibile pentru pacientul obișnuit cu leziuni ale măduvei spinării, dar aceasta este, fără îndoială, o descoperire masivă.

#aplicație #implant #medici #paralizat

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.