FOTO Uimitor! Un implant conectat la o aplicație mobilă l-a pus din nou pe picioare pe un tânăr paralizat

Pentru prima dată în lume, un implant spinal conectat la o aplicație i-a permis unei persoane paralizate să meargă din nou. Este vorba de succesul unor medici elvețieni, care au ajutat un tânăr să meargă din nou, în urma unei leziuni fatale provocată de un accident cu motocicleta.

Cercetătorii elvețieni au folosit implanturi electrice conectate la o aplicație pentru tabletă pentru a-l ajuta pe Michel Roccati să devină prima persoană care a mers din nou după o leziune gravă a coloanei vertebrale pe care a suferit-o în timpul unui accident de motocicletă din 2017.

Deși este prima dată când tehnologia este folosită la o persoană paralizată, acest tip de implant spinal folosit de cercetătorii de la Spitalul Universitar Lausanne pentru a-l ajuta pe Roccati să meargă nu este o noutate.

Stimulatorii măduvei spinării, precum cei modificați pentru această cercetare, sunt utilizați de zeci de ani pentru a ajuta oamenii să gestioneze durerea cronică deși, desigur, există diferențe majore între acea utilizare și acest nou studiu revoluționar.

În timp ce acest tip de implant, detaliat într-un nou studiu publicat în jurnalul Nature Medicine, a trimis în trecut semnale electrice către creierul pacienților pentru a ajuta la ameliorarea durerii, stimulatorul din studiul elvețian a fost modificat pentru a trimite impulsuri electrice către anumite zone ale coloanei vertebrale care se ocupă de mers.

Folosind o aplicație care se conectează la dispozitiv și două butoane de rezervă în cazul unui semnal wireless slab, utilizatorii precum Roccati pot selecta ce tip de mișcare doresc să facă și apoi o pot face.

Roccati a fost unul dintre cei trei bărbați pe care cercetătorii de la Lausanne au testat acest implant spinal, iar rezultatele au fost uimitoare. În primele ore de terapie de după implantare, toți cei trei bărbați și-au putut mișca picioarele, iar în curând au putut să înoate, să meargă cu bicicleta și să stea în picioare cu ajutorul unui sprijin în laborator. La scurt timp după aceea, au putut să se miște și în afara laboratorului.

Aceste rezultate sunt și mai spectaculoase, având în vedere cât de intensivă a fost cercetarea anterioară a implanturilor spinale, scrie Futurism.

Droctorul Eellan Sivanesan, director de neuromodulare la Johns Hopkins Medicine, a declarat că anterior cele mai multe dintre studiile care foloseau acest tip de dispozitiv au fost efectuate pe animale, iar convertirea acelor cercetări pentru utilizarea umană a fost o provocare.

„Încercările anterioare de a folosi stimularea măduvei spinării pentru a restabili mobilitatea au fost în mare măsură intensive și au necesitat luni de lucru cu o echipă de reabilitare. Dacă se poate face rapid, nu mai este nevoie de atâtea resurse și ar putea fi aplicată la o scară mai mare”, a declarat Sivanesan, care nu a făcut parte din cercetarea elvețiană.

În ianuarie, Food and Drug Administration a acordat unei companii care fabrică un dispozitiv similar denumirea de „terapie revoluționară” și urmează să fie implantat la primul său pacient american în luna martie, alți 49 de primitori fiind programați pentru implantare de-a lungul lui 2022.

În mod evident, este mult mai mult de muncă pentru a face aceste tipuri de implanturi disponibile pentru pacientul obișnuit cu leziuni ale măduvei spinării, dar aceasta este, fără îndoială, o descoperire masivă.

#implant #paralizat #aplicație #medici

Tot mai mulți tineri din Generația Z (vârsta între 11-28 de ani) adoptă un nou comportament în ceea ce privește convorbirile telefonice: nu mai răspund cu tradiționalul „alo” sau altă formulă de salut. În schimb, aceștia ridică receptorul – sau acceptă apelul – și așteaptă în tăcere ca persoana care a inițiat apelul să înceapă conversația, scrie Cancan.md.

Fenomenul a fost remarcat de mai mulți profesioniști din domeniul resurselor umane, care spun că în cadrul apelurilor programate, tinerii candidați Gen Z nu mai simt nevoia să salute atunci când răspund. Această schimbare aparent minoră de etichetă a declanșat un val de reacții online, în special din partea celor care au crescut într-o cultură a apelurilor telefonice mai formale.

Explicațiile tinerilor sunt diverse. Unii susțin că această atitudine este o formă de protecție împotriva apelurilor spam, roboților telefonici sau tentativelor de fraudă. În mod frecvent, sistemele automate se activează doar după ce interlocutorul uman rostește „alo” – astfel, tăcerea devine un filtru eficient.

Alții invocă teama tot mai prezentă că vocea lor ar putea fi înregistrată și folosită ulterior în scopuri frauduloase. Anumiți experți în securitate cibernetică au atras atenția că există riscul ca înregistrări vocale să fie folosite pentru clonare vocală sau în atacuri de tip „deepfake”.

Pe lângă temerile legate de securitate, există și o dimensiune culturală și generațională. Generația Z, crescută într-o eră digitală dominată de mesaje text și comunicare asincronă, privește apelurile telefonice ca pe o formă invazivă de contact. În acest context, ei consideră firesc ca cel care inițiază apelul să își asume responsabilitatea de a-l deschide.

Această practică generează confuzie în rândul celor mai în vârstă, pentru care formula „alo” este încă o convenție de bază. Mulți o percep ca pe un minim gest de politețe, iar absența acestuia este interpretată drept neglijență sau lipsă de bună creștere.

Cu toate acestea, specialiștii în comunicare subliniază că eticheta telefonică, asemenea altor norme sociale, este în continuă evoluție. În fond, cuvântul „alo” însuși a fost popularizat abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, la recomandarea lui Thomas Edison, odată cu extinderea utilizării telefonului.

În era telefoanelor fixe, fără identificator de apel, era firesc să începi cu un salut și o prezentare. Astăzi, însă, majoritatea apelurilor se desfășoară pe dispozitive mobile personale, între interlocutori cunoscuți, ceea ce reduce nevoia formalităților.

Un alt factor care contribuie la schimbare este faptul că tinerii, în special cei sub 25 de ani, preferă să evite interacțiunile vocale spontane. Studiile recente arată că mulți consideră apelurile telefonice stresante, preferând să comunice prin mesaje scrise, unde au timp să își formuleze răspunsurile.

Chiar și în mediul profesional, tot mai multe discuții se mută pe platforme precum Slack, Teams sau e-mail, iar apelurile devin planificate și rare. În acest context, regulile vechi par tot mai puțin relevante pentru noile generații.

Unii psihologi consideră că această schimbare reflectă o adaptare firească la noile realități tehnologice și sociale. Alții, însă, avertizează că evitarea contactului direct și a exprimării verbale ar putea duce la erodarea abilităților de comunicare interpersonală.