O bună parte din Generația Z evită să zboare din cauza animalelor lor de companie, preferând să rămână acasă cu acestea decât să plece în vacanță, potrivit unui sondaj realizat de TrustedHousesitters.

Un sondaj realizat în rândul a 2.000 de proprietari de animale de companie din Marea Britanie, TrustedHousesitters a constatat că 48% dintre respondenții din Generația Z au evitat călătoriile cu avionul din cauza animalelor lor de companie, iar 63% au declarat că aleg cazarea de vacanță pe baza faptului că este prietenoasă cu animalele lor de companie, comparativ cu 31% dintre cei peste 65 de ani.

Peste jumătate dintre proprietarii chestionați (52%) au recunoscut că se simt „stăpâni răi” dacă sunt plecați prea mult timp. Într-o situație ipotetică, 27% au spus că s-ar simți mai rău dacă și-ar lăsa animalul de companie decât dacă ar lăsa copilul cu o bonă.

„Faptul că unii oameni simt mai multă vinovăție lăsând un animal de companie decât un copil cu o bonă este fascinant, dar de înțeles. Animalele de companie sunt complet dependente de stăpânii lor, fără a putea raționaliza absența, așa cum ar face copiii mai mari. Acest lucru intensifică sentimentul de responsabilitate și vinovăție al stăpânilor”, a spus terapeutul Rebecka Parker.

Mai mult de jumătate (53%) dintre proprietarii de animale de companie se tem că animalul lor de companie crede că a fost abandonat atunci când ei pleacă. Animalele de companie se bazează pe prezența familiară și pe rutină, spre deosebire de copii, care pot înțelege și procesa absența temporară a unui părinte. Acest lucru poate duce la sentimente de vinovăție pentru proprietari, în special cei cu animale de companie salvate care ar fi putut experimenta traume în trecut.

Studiul a constatat că 43% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani s-ar simți mai vinovați să lase acasă un animal de companie decât un copil, o cifră mai mare decât media generală de 27%. Adulții mai tineri înregistrează rate mai mari de deținere a animalelor de companie, 28% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani deținând o pisică, iar 40% un câine. Pentru cei cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani, deținerea crește la 34% pentru pisici și 45% pentru câini.

Rebecka Parker a explicat: „Generațiile mai tinere, în special milenialii și Generația Z, tind să formeze atașamente emoționale mai puternice față de animalele de companie în comparație cu generațiile mai în vârstă. Mulți tineri adulți amână astăzi etapele tradiționale precum căsătoria sau nașterea copiilor, iar animalele de companie îndeplinesc în mod natural un rol de hrănire. Într-o perioadă în care singurătatea este recunoscută ca o problemă de sănătate publică, animalele de companie oferă o sursă constantă de confort, fără prejudecăți.”

Această tendință se reflectă în creșterea demografică DINKWAP (Venituri Duble Fără Copii Cu Animal de Companie), unde animalele de companie sunt adesea prioritizate față de relațiile umane. Studiul a arătat că 31% dintre proprietarii de animale de companie s-au simțit mai vinovați că și-au părăsit animalul de companie decât că și-au anulat planurile cu un prieten apropiat, iar 32% s-au simțit mai rău că au lăsat un animal de companie în urmă decât că au ratat o zi de naștere a familiei.

„Schimbarea ideilor de «familie» – de la definiții nucleare rigide la familii mai fluide, alese – joacă un rol important. Animalele de companie reprezintă stabilitate, dragoste și conexiune într-o lume flexibilă și în rapidă schimbare. Factori precum munca la distanță, conștientizarea sănătății mintale și creșterea opțiunilor de călătorie prietenoase cu animalele de companie întăresc această tendință.”, a adăugat terapeutul.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#animale de companie #zbor

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.