Tranziția către o comunitate verde nu se întâmplă doar prin semnarea unor documente oficiale, ci prin puterea exemplului și dialogul de la om la om. În satul Nihoreni, raionul Rîșcani, schimbarea a fost generată de voluntarii din grupul de mobilizare comunitară. Aceștia au devenit puntea de legătură între tehnologiile moderne de eficiență energetică și viața de zi cu zi a locuitorilor, demonstrând că economia de resurse începe cu informarea corectă.

Proiectul „Parteneriate locale pentru eficiența energetică în serviciile sociale” — finanțat de Uniunea Europeană, cofinanțat și implementat de Fundația Soros Moldova în parteneriat cu Keystone Moldova și Fondul de Inovații Sociale din Moldova a adus la aceeași masă Asociația Femeilor de Afaceri din Sectorul Rural (AFASR) Rîșcani și Primăria Nihoreni.

Obiectivul principal se axează pe două componente: pe de o parte, transformarea Centrului de plasament pentru persoane vârstnice „Andrei Colibaba” într-un model de eficiență energetică prin implementarea a șapte măsuri tehnice majore, iar pe de altă parte, informarea a cel puțin 500 de localnici pentru a adopta un comportament energetic responsabil.

Secretul succesului la Nihoreni nu a stat în broșuri lăsate în poștă, ci în entuziasmul grupului de mobilizare comunitară formată din 10 voluntari, care au participat la instruiri, învățând cum să explice concepte complexe în termeni simpli. Ulterior, au mers „din ușă în ușă”, oferind recomandări practice și colectând bune practici de la vecinii, care reușiseră deja să-și izoleze locuințele sau să instaleze sisteme de încălzire performante.

„Oamenii au nevoie de explicații simple, pe înțelesul lor și de exemple pe care le pot vedea chiar în localitatea lor,” explică Alina Vasileva, membră a grupului de mobilizare comunitară.

„Când am început să le vorbim despre economisirea energiei, mulți erau sceptici. Dar în momentul în care au văzut cum o gospodărie vecină aplică deja măsuri de eficiență energetică și reduce cheltuielile, au început și ei să se intereseze. Așa se creează încrederea: prin exemple din comunitate.”

Pentru reprezentanții Administrației Publice Locale (APL), grupul de voluntari a fost suportul logistic, care a facilitat comunicarea cu cetățenii.

„Grupul de mobilizare comunitară a fost, cu adevărat, puntea dintre autoritatea locală și locuitori. Ei au reușit să transmită mesajele noastre acolo unde noi nu am fi ajuns atât de rapid și eficient,” declară Igor Șoșu, primarul satului Nihoreni.

„Voluntarii au explicat pe înțelesul tuturor, iar asta a făcut ca procesul să fie mult mai apropiat de comunitate. Fără implicarea lor, nu am fi obținut același nivel de participare.”

De cealaltă parte, Natalia Guțu, Directoare executivă a AFASR Rîșcani, subliniază că resursa umană este mai valoroasă decât orice tehnologie.

„Parteneriatul solid între asociația noastră și APL a fost posibil cu suportul UE și al Fundației Soros Moldova. Energia oamenilor – dorința lor de a învăța și de a schimba ceva, este cea mai prețioasă resursă în procesul tranziției verzi. Atunci când comunitatea se implică, schimbarea devine inevitabilă”, afirmă aceasta.

Dincolo de cifrele din facturile la energie, impactul proiectului se resimte la nivel social:

Persoanele din azilul „Andrei Colibaba” se bucură de un confort termic sporit, conform standardelor moderne.
Peste 500 de localnici au acum cunoștințele necesare pentru a implementa măsuri simple, dar cu impact mare pe termen lung, în propriile gospodării.
Relația dintre cetățeni și primărie s-a consolidat prin transparență și colaborare directă în jurul unui scop comun.

Nihoreni demonstrează că în momentul în care serviciile sociale devin eficiente energetic, rezultatul nu este doar o clădire mai caldă, ci o comunitate mai puternică și mai pregătită pentru viitorul verde.

Acest material a fost realizat cu suportul financiar al Uniunii Europene.

Articolul face parte din campania „Utilizăm energia eficient” și prezintă bune practici de mobilizare comunitară desfășurate în cadrul proiectului „Parteneriate locale pentru eficiența energetică în serviciile sociale”, implementat din sursele Uniunii Europene, cofinanțat și implementat de Fundația Soros Moldova, în parteneriat cu I.P. Keystone Moldova și AO „Fondul de Inovații Sociale din Moldova”.

Conținutul acestui articol aparține autorilor și nu reflectă în mod necesar opinia Uniunii Europene și a Fundației Soros Moldova.

#comunitate #consum corect #energie #tehnologii moderne

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.